Rusia, cu tot veninul ei, nu deține mijloacele necesare pentru a instiga la tulburări de stradă în Europa de Vest. Cine le deține în schimb e Republica Islamică a Iranului, relatează The Spectator.
Războiul Americii contra Iranului a scos la iveală multe lucruri despre aliații ei. Israelul e la fel de consecvent ca întotdeauna, cum a subliniat luni și secretarul de război Pete Hegseth. Australia și Canada și-au exprimat și ele susținerea fără echivoc pentru loviturile militare.
Însă în Europa reacția a fost una fără vlagă. Hegseth a afirmat că regretă timiditatea „partenerilor tradiționali care-și frâng mâinile, mimează șocul și dau din colț în colț în privința uzului forței”.
De exemplu [premierul britanic - n.trad.] Keir Starmer, cel care l-a „dezamăgit” pe președintele Trump prin reticența lui de a i se alătura Americii. Dar Londra nu e singura din Lumea Veche sau, mai precis, din Europa de Vest. La numai câteva ore după începerea atacurilor asupra Iranului, premierul socialist al Spaniei, Pedro Sanchez, proclama pe X: „respingem acțiunea militară unilaterală a SUA și Israelului”. Ministrul israelian de externe Gideon Sa’ar a acuzat duminică guvernul spaniol că „e de partea Iranului”. După care ministrul spaniol de externe José Manuel Albares a calificat acuzația drept „absurdă și ridicolă”.
Reacția instinctivă a Europei la atacul Americii contra Iranului a fost de neliniște. Emmanuel Macron s-a văitat de „escaladare” și a declarat că „demersurile diplomatice trebuie să-și reia locul îndreptățit”. Îngrijorarea lui a fost exprimată și de președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen. Ea a declarat că e „extrem de preocupată” de atac și a îndemnat toate părțile să „practice reținerea maximă”.
Miniștrii de externe ai celor 27 de state UE au avut duminică seara o reuniune de urgență al cărei rezultat a constat într-o declarație comună care solicită „respect deplin [...] pentru Carta Națiunilor Unite și dreptul internațional umanitar”. Au mai pomenit și că se simt alarmați de conflictul care „ar putea amenința Orientul Mijlociu, Europa și nu numai”.
Timiditatea europenilor în raport cu o schimbare de regim în Iran apare într-un contrast strident cu atitudinea lor agresivă în privința unei schimbări de regim în Rusia. Von der Leyen îl califica anul trecut pe Vladimir Putin drept „un prădător” care poate „fi oprit doar prin măsuri ferme”. Macron declara în noiembrie că Europa „trebuie să demonstreze că nu suntem slabi în fața puterii care ne amenință”.
De unde această diferență? Rusia, cu tot veninul ei, nu deține mijloacele necesare pentru a instiga la tulburări de stradă în Europa de Vest. Cine le deține în schimb e Republica Islamică a Iranului.
Se estimează că există acum în Europa 45 de milioane de musulmani, adică 6% din populația totală. Firește că mulți dintre ei susțin atacurile americane și israeliene împotriva Iranului, afectați de modul în care Teheranul a masacrat zeci de mii de protestatari în ianuarie. Cu toate acestea, merită observat că dacă în orașele Europei de Vest au loc din 2023 nenumărate manifestații de masă pro-palestiniene, protestele de stradă în sprijinul iranienilor sunt neglijabile.
Guvernele europene sunt reticente să susțină fără rezerve atacurile conduse de americani contra Iranului din cauza fricii că acest conflict le-ar putea contamina propriile străzi. Iar frica aceasta nu e absurdă; unele partide de stânga din Europa consideră atacul Americii asupra Iranului o bună ocazie de a-și consolida reputația de exponenți ai „islamo-stângismului”. Zack Polanski, liderul tot mai popularului Partid Verde [din Regatul Unit - n.trad.], a declarat în weekend că atacul Americii e „ilegal și neprovocat”.
Filiala scoțiană a aceluiași partid l-a calificat pe Trump drept un „bandit” care demonstrează „dispreț total pentru drepturile omului, dreptul internațional și negocieri”.
La France Insoumise condus de Jean-Luc Melenchon s-a dovedit a fi la fel de incisiv în Franța. Unul dintre liderii partidului, Rima Hassan, a scris pe X: „Iranul are dreptul de a se apăra, iar Israelul are dreptul să tacă din gură”.
Atât de mare e ura față de Israel a multor reprezentanți ai stângii europene încât sunt pregătiți să se alieze cu clericii criminali ai Iranului, mai cu seamă atunci când apreciază că-i avantajează electoral.
Ceea ce nu-l surprinde pe Gilles Kepel, cel mai apreciat politolog al Franței, care a scris numeroase cărți despre islamism. Într-un interviu acorda duminică el a prezis că războiul cu Iranul va fi importat în Europa tot așa cum și războiul din Gaza a fost importat. „Decolonizarea [obsesia ideologică a stângii contemporane, nu fenomenul postbelic - n.trad.] și curentul woke sunt odraslele Revoluției Iraniene [din 1979 - n.a.]”, a explicat el. „O mixtură de stângism, simpatie pentru lumea a treia și islamism.
”Dar nu numai protestele de stradă sunt lucrul care îngrijorează guvernele europene; mai există și perspectiva atentatelor teroriste. The New York Times susținea acum o săptămână că sunt responsabili occidentali cu securitatea care „monitorizează indicii tot mai îngrijorătoare” cum că Iranul le-ar putea ordona interpușilor lui să execute atentate teroriste în Europa.
Un raport francez din 2025, având drept sursă servicii de informații, detaliază amploarea amenințării reprezentate de regimul iranian. Printre „interpușii” acestuia din Franța sunt indivizi recrutați „din rețele infracționale, ba chiar și din traficul cu droguri”.
Recrutarea acestor teroriști îi este înlesnită Iranului de neputința Europei de a-și controla propriile frontiere.
Conform BBC, 41.262 de imigranți au trecut ilegal granița dintre Franța și Anglia în bărci, cu 13% mai mulți decât în 2024. 11% din ei sunt iranieni. Cei mai mulți au depus solicitare de azil, dar știe Londra câți dintre ei sunt teroriști trimiși de Teheran, urmând a fi activați la nevoie? Nu știe.
Acestea sunt motivele care explică panica stârnită în Europa de atacul americano-israelian asupra Iranului. Continentul e conștient că regimul e malefic și că o majoritate a iranienilor își doresc să fie eliberați; dar e conștient și că e probabil ca acest conflict să-i treacă granițele
.Adevărul e însă acela că războiul i-a trecut deja granițele Europei, încă din 1989, atunci când ayatolahul Khomeini a emis o fatwa [decret religios islamic, în cazul respectiv incitând la asasinat - n.trad.] împotriva lui Salman Rushdie. Mii de musulmani au ieșit atunci pe străzile Regatului Unit și Franței instigând la uciderea scriitorului pentru blasfemie.
Europa a reacționat precum un iepure surprins în lumina farurilor la această nouă manifestare a extremismului religios. Nimic nu s-a schimbat.
sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA
Lasă un comentariu