În Germania, dependența armatei de tehnologiile americane stârnește îngrijorări

„Le Monde” (Franța) dezvăluie că este vorba despre cel mai mare contract de achiziție de drone încheiat până în prezent de Ministerul german al Apărării. Însă dezbaterea pe care a generat-o ridică, indirect, problema recurentă a dependenței Bundeswehr de industria americană de apărare. Comisiile pentru apărare și buget ale Bundestagului urmau să aprobe, miercuri 25 februarie, o comandă de drone de luptă în valoare de peste 4 miliarde de euro către producătorii Helsing și Stark, ambele cu sediul în Germania, însă cea de-a doua îl are printre acționari pe investitorul american Peter Thiel. Contrar așteptărilor, unda verde a fost doar parțială.

Comanda inițială viza câteva mii de drone, primele livrări urmând să aprovizioneze, încă din toamnă, brigada Bundeswehr aflată în curs de instalare în Lituania, pe care ministrul apărării, Boris Pistorius, dorește să o transforme în simbolul modernizării în curs a armatei germane. Pe lângă valoarea ridicată, contractul a ridicat semne de întrebare și din cauza prezenței lui Thiel în acționariatul Stark, companie care ar fi urmat, potrivit cifrelor vehiculate, să încaseze două treimi din contract, adică aproape 3 miliarde de euro. Pe lângă Thiel, Stark îi are ca acționari și fondul de inovare al NATO și fondul creat și administrat de CIA, In-Q-Tel. Compania nu este listată la bursă, iar structura exactă a acționariatului nu este publică.

Susținător timpuriu al lui Donald Trump, Thiel a dobândit o influență considerabilă în industria apărării și securității. Compania de analiză de date Palantir, al cărei cofondator este, este utilizată de poliția germană în mai multe landuri. Thiel este, de asemenea, acționar al Quantum Systems, un start-up din München specializat în drone de supraveghere civile și militare, care colaborează cu Bundeswehr. „S-a implicat într-un moment în care niciun alt european nu era dispus să ne finanțeze”, a amintit fondatorul Quantum Systems, Florian Seibel, într-un interviu acordat cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung la 21 februarie.

„A concilia rapiditatea și responsabilitatea”

Speriați de declarațiile lui Thiel, care denigrează sistemele democratice, aleșii Verzilor au cerut o examinare aprofundată a influenței sale în cadrul Stark. „Am spus mereu că, dacă există rezerve privind natura participației lui Peter Thiel în companie, trebuie să le analizăm”, a recunoscut Boris Pistorius, miercuri, la finalul reuniunii comisiei pentru apărare a Bundestagului. „Dar s-a dovedit că nu este cazul. Este vorba despre o participație sub 10%, care nu oferă acces la nicio informație operațională. Acest lucru ne-a fost garantat în scris de către contractant și, prin urmare, nu există rezerve de formulat.”

De fapt, Stark este o societate germană, cu sediul în Germania, supusă dreptului german și condusă de germani, amintește un expert. „Guvernul nu este nici naiv, nici orb”, a continuat ministrul în cadrul unei dezbateri în Bundestag, miercuri. „Avem nevoi de satisfăcut, și rapid. Nu totul este disponibil în același timp în Europa (...). Iar dacă excludem toate companiile în care sunt activi acționari minoritari care nu ne plac, opțiunile vor fi și mai limitate, iar concurența și mai dificilă.”

Chiar în momentul în care ministrul se exprima în plen, membrii comisiei pentru buget respingeau contractul prezentat de guvern. Aceștia au considerat că sumele angajate sunt prea mari pentru a fi examinate dintr-o singură dată. Au plafonat achizițiile la 1 miliard de euro per furnizor și au autorizat o investiție inițială de 269 de milioane de euro pentru fiecare, obligând executivul să revină ulterior în fața Parlamentului.

„Securitatea cere determinare. Gestionarea bugetară cere moderație”, au explicat membrii comisiei pentru buget, provenind din Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social-Democrat, cele două formațiuni aflate la guvernare, într-o notă transmisă publicației Le Monde. „Atunci când urgența militară se ciocnește de angajamente de mai multe miliarde, revine Parlamentului sarcina de a concilia rapiditatea și responsabilitatea.”

Această precauție nu a fost însă suficientă pentru a risipi toate îngrijorările. „Până în prezent, guvernul nu dispune de nicio informație privind identitatea proprietarului unei companii care ar putea beneficia de un contract de mai multe miliarde de euro pentru furnizarea de drone”, s-a plâns deputatul ecologist Sebastian Schäfer, specialist în chestiuni bugetare și de apărare, pentru care „în materie de apărare și securitate este deosebit de important să reducem dependențele”, aprovizionându-ne din Europa.

„Relații istorice”

Amploarea dependenței apărării germane față de furnizorii americani, în special de la invazia Ucrainei, este foarte mare. Între 2020 și aprilie 2025, potrivit Kiel Institute, aproximativ 150 de miliarde de euro au fost alocate pentru comenzi militare, dintre care aproape jumătate către producători străini, în frunte cu actorii americani. Din această jumătate, „aproximativ o treime din contracte au fost atribuite unor societăți mixte, adesea germano-americane, aproximativ 15% au revenit actorilor americani, iar restul, adică mai puțin de 5%, altor actori, inclusiv europeni”, detaliază economistul Guntram Wolff, care colaborează cu Kiel Institute. „Însă principalii beneficiari ai creșterii bugetului apărării sunt totuși industriașii germani.”

Dependența de Statele Unite este veche. „Industriașii americani din domeniul apărării sunt dominanți și oferă tehnologii de vârf”, continuă Wolff. „În cadrul NATO, Germania a stabilit relații istorice cu Statele Unite imediat după al Doilea Război Mondial. Acest lucru a generat o dependență care se reflectă în achizițiile de armament, dar care, mult timp, a avut sens. Echipamentele americane erau concepute pentru a se integra în sistemul de comandă și control al NATO. Abia acum începe să se pună problema dependenței.”

În Europa, Germania se aprovizionează în principal de la Airbus, un actor european, și mai puțin de la industriașii francezi. „Pentru forțele terestre, Franța nu are un avantaj competitiv față de industriașii germani, care știu să producă artilerie sau tancuri”, explică Wolff. „Iar în ceea ce privește avioanele de luptă, s-a decis achiziționarea de Eurofighter [avion european dezvoltat fără Franța] și de F-35 americane.”

Sursa: Rador Radio România