În pofida armistițiului din Orientul Mijlociu, Europa întârzie să-și refacă stocurile de gaze

Odată cu intrarea în vigoare a armistițiului din Orientul Mijlociu, poate Europa să înceteze să-și facă griji în privința aprovizionării cu gaze? Nimic nu este mai puțin sigur, dacă ne raportăm la nivelul actual al stocurilor de gaze. Începând cu 1 aprilie, ca în fiecare an, statele Uniunii Europene își umplu depozitele pentru a se pregăti pentru iarnă și pentru creșterea consumului de energie necesară încălzirii. Duminică, 5 iulie, acestea erau umplute în medie în proporție de doar 49,7%, un nivel inferior celui înregistrat în aceeași perioadă a ultimilor patru ani. Mai îngrijorător este faptul că, potrivit mai multor estimări, la sfârșitul sezonului de constituire a rezervelor, la sfârșitul lunii octombrie, gradul de umplere ar putea ajunge la doar aproximativ 75%, un nivel apropiat de minimele istorice.

Războiul din Iran a complicat și mai mult situația statelor europene. Timp de mai multe luni, blocarea strâmtorii Ormuz a împiedicat Qatarul să exporte gaz natural lichefiat (GNL), reprezentând aproximativ o cincime din oferta mondială. În consecință, prețurile gazului au crescut, în special în Asia, principalul client al gazului qatarez și, prin urmare, dispusă să ofere prețuri mai mari pentru a obține alte cargouri de pe piață. Drept urmare, „GNL este redirecționat către această regiune”, afirmă Anne-Sophie Corbeau, cercetătoare la Center on Global Energy Policy al Universității Columbia din New York. Potrivit datelor S&P Global, importurile europene de GNL au scăzut în aprilie, mai și iunie, inclusiv cele provenite din Statele Unite, principalul furnizor al Europei de gaz natural lichefiat.

Competiția cu Asia ar putea reveni și mai acerbă, pe măsură ce temperaturile ridicate ale verii sporesc cererea de electricitate pe continentul asiatic. În plus, pacea din Orientul Mijlociu rămâne fragilă, iar revenirea la normal este incertă. După semnarea, la 17 iunie, a unui protocol de acord între Washington și Teheran, navele transportatoare de GNL au început din nou să traverseze strâmtoarea Ormuz. Cu toate acestea, „suntem încă departe de situația de dinaintea războiului, când Qatarul expedia trei cargouri pe zi”, observă Tom Marzec-Manser, directorul departamentului pentru gaze și GNL Europa din cadrul companiei de consultanță energetică Wood Mackenzie.

Emiratul Qatar a declarat că poate restabili cea mai mare parte a producției sale în doar câteva săptămâni, cu condiția ca situația din strâmtoare să fie „normalizată”, după cum a precizat premierul qatarez Mohammed bin Abdulrahman Al Thani într-un interviu acordat Financial Times pe 24 iunie.

Totuși, tensiunile persistă în zona punctului strategic de trecere maritimă. La sfârșitul lunii iunie, tiruri iraniene au vizat din nou nave comerciale, demonstrând capacitatea Teheranului de a exercita presiuni oricând dorește. „Nu ne putem permite să repornim uzinele de lichefiere pentru a le opri din nou după puțin timp”, declara Patrick Pouyanné, directorul general al grupului petrolier și gazier TotalEnergies, în cadrul unei audieri în fața deputaților francezi, la 17 iunie, apreciind totodată că este „urgent ca Qatarul să revină pe piață” pentru ca Europa să poată „face față iernii”.

„Lecția Iranului”

Trebuie spus că piața gazelor nu dispune de aceleași mecanisme de flexibilitate ca piața petrolului. Nu există conducte alternative care să permită transportul gazului din Orientul Mijlociu pe alte rute decât prin strâmtoarea Ormuz și nici rezerve strategice în statele consumatoare care să poată fi utilizate în cazul unor perturbări ale aprovizionării. Depozitele europene, alimentate de operatorii comerciali, sunt indispensabile consumului zilnic al companiilor și gospodăriilor. În Franța, de exemplu, atunci când temperaturile scad, aceste stocuri acoperă aproximativ o treime din consumul național.

Potrivit estimărilor companiei Wood Mackenzie, depozitele europene ar putea fi umplute în proporție de doar 76% la sfârșitul lunii octombrie, cel mai redus nivel din ultimul deceniu. „Și această estimare presupune că Qatarul reia imediat exporturile normale de GNL. Dacă producția nu revine la parametri normali decât peste încă o lună, gradul de umplere va fi mai degrabă în jur de 72%”, estimează Tom Marzec-Manser.

Unele state sunt mai avansate, precum Franța, unde depozitele sunt deja umplute în proporție de aproape 50%. Altele însă înregistrează întârzieri importante: Germania (42,3%), Țările de Jos (26,7%) și Belgia (23,7%).

La Bruxelles se încearcă transmiterea unui mesaj liniștitor. Un regulament european stabilește, teoretic, un obiectiv de umplere a depozitelor de 90% pentru toate statele membre. Însă, la începutul crizei, Comisia Europeană a recomandat flexibilitate, acceptând o abatere de până la 15%, pentru a evita o cursă generalizată la achiziții care ar fi determinat explozia prețurilor. Miercuri, 1 iulie, grupul de experți ai Uniunii Europene în domeniul gazelor, coordonat de Direcția Generală Energie, a afirmat că nu există „niciun motiv de îngrijorare imediată” privind securitatea aprovizionării, chiar dacă nivelurile de stocare „rămân sub media înregistrată înainte de criză”.

Riscul privește însă în primul rând evoluția prețurilor. „Dacă tendința actuală continuă, am putea avea o revenire bruscă a prețurilor”, avertizează Anne-Sophie Corbeau. În ultimele trei luni, prețurile gazelor în Europa au rămas mult sub recordurile de peste 300 de euro/MWh atinse în timpul crizei energetice din 2022. Totuși, după intrarea în vigoare a armistițiului, acestea au scăzut mult mai lent decât prețurile petrolului.

Contractul futures TTF din Țările de Jos, considerat referința europeană pentru piața gazelor, se menține în jurul valorii de 44 de euro/MWh, semnificativ peste nivelul de dinaintea conflictului, când era de aproximativ 32 de euro/MWh la sfârșitul lunii februarie, înaintea primelor lovituri americano-israeliene asupra Iranului. Potrivit unei analize publicate în aprilie de Institutul Bruegel, un preț al gazului de 45 euro/MWh ar însemna pentru Uniunea Europeană o creștere cu aproximativ 20% a costurilor de refacere a stocurilor față de campania din 2025.„Din perspectivă istorică, acest preț este foarte ridicat”, subliniază Phuc-Vinh Nguyen, directorul Centrului pentru Energie al Institutului Jacques Delors, amintind că înainte de războiul din Ucraina gazul costa, în mod obișnuit, între 15 și 20 de euro/MWh.

„În urmă cu doar câteva luni, mulți sperau la o revenire la normalitate, în special industriile mari consumatoare de energie. Însă lecția oferită de criza iraniană este că nu putem avea niciodată un sentiment deplin de siguranță în privința gazelor: această sursă de energie va include întotdeauna o primă de risc.”

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA