Un armistițiu în Marea Neagră ar fi periculos pentru Ucraina

Consilierul american de securitate națională Mike Waltz a declarat că ei se vor concentra pe un „armistițiu maritim, astfel încât ambele părți să poată transporta cereale și combustibil și să înceapă să facă din nou comerț în Marea Neagră”.

În ce-l privește, conducătorul rus Vladimir Putin afirma săptămâna trecută că privește „favorabil” perspectiva implementării „unei propuneri binecunoscute referitoare la siguranța navigației în Marea Neagră”. Se referea la acordul din 2022 privind cerealele, din care Moscova s-a retras în anul următor, pretinzând că Occidentul nu-și îndeplinea obligațiile privitoare la permiterea exporturilor agricole rusești.

Interesul Kremlinului nu e surprinzător, din moment ce are de câștigat considerabil de pe urma unui asemenea armistițiu. Ucraina s-a bucurat de un succes remarcabil în demersul ei de a contesta controlul Rusiei asupra Mării Negre. Kievul a forțat Rusia să-și retragă navele din jumătatea vestică a acesteia, perturbând logistica rusă și putând să-și susțină astfel propriile atacuri asupra Crimeei ocupate, susținând totodată că deține și „controlul tirurilor” asupra învecinatei Mări Azov.

Ucraina a profitat de situație pentru a-și reactiva principala rută de export al cerealelor, apropiindu-se din nou de nivelul acestuia de dinaintea războiului și bucurându-se de mult necesarele lui beneficii economice. Moscova, din contră, în urma retragerii din acordul cerealelor s-a plâns că nu poate exporta alimente și îngrășăminte chimice, fapt care mărește probabilitatea ca în contextul noului său dezgheț cu SUA Kremlinul să insiste pe liberalizare. Cum ea se adaptase deja cu succes, Ucraina nu prea are nimic de câștigat.

Toate acestea însă, mai înainte de a trece la impactul mai larg al armistițiului asupra siguranței regionale. Demnitari ai României și Bulgariei și-au mărturisit deja îngrijorarea că un astfel de armistițiu i-ar putea extinde zona operativă marinei ruse. Moscova îi acordă în mod tradițional o mare importanță Mării Negre, de unde își poate proiecta puterea în Mediterana, Orientul Mijlociu și restul Europei, ceea ce înseamnă că Kremlinul abia așteaptă să profite de pe urma acestei proaspăt regăsite libertăți a navigației pentru a-și extinde influența peste granițe. Apoi mai este și chestiunea etapelor. Soluționarea problemei Mării Negre acum, înainte de a fi negociat un armistițiu mai amplu, privează Ucraina de o potențială monedă de schimb la acele viitoare negocieri de pace.

Mai sunt și alte indicii că aceste stadii timpurii ale discuțiilor avantajează Moscova. Ambele părți au acceptat în principiu un moratoriu asupra atacării instalațiilor energetice. Acest fapt nu ia însă în considerare că, deși Rusia și Ucraina și-au tot atacat reciproc infrastructura energetică în cursul războiului, aceste lovituri au funcționat foarte diferit. Loviturile Kievului au vizat instalații petroliere, reușind să-i submineze Moscovei producția și veniturile, ambele necesare pentru a-și susține efortul de război, iar aceste lovituri aveau posibilitatea de a continua pe perioadă indefinită. Loviturile Rusiei asupra infrastructurii energetice urmăresc, din contră, să-i submineze moralul populației lăsându-i pe ucraineni la mila gerului. În consecință, consimțământul Moscovei de a opri atacurile constituie o concesie mai mică decât cel al Kievului, dat fiind că iarna a trecut deja.

Acum, Waltz a afirmat că SUA i-ar putea cere Rusiei să-i înapoieze Ucrainei copiii răpiți, ca o „măsură de clădire a încrederii”, astfel că am putea vedea cum va aborda Kremlinul o revendicare pur ucraineană de pe urma căreia nu ar avea de beneficiat nicicum. E probabil ca Rusia să ridice obstacole sau să tergiverseze, în speranța că problema fie se va pierde, fie va fi schimbată pe altceva în negocierile de pace mai ample și mai variate care vor urma.

Aceste stadii timpurii ar trebui teoretic să insufle încredere, un sentiment care în Ucraina nu va prinde. Raportându-ne la un amplu interviu acordat ieri revistei Time, Zelenski pare tot mai pesimist, suspectând că „Rusia a reușit să influențeze unii oameni din echipa Casei Albe”. Rusia nu ne-a oferit vreun indiciu că ar fi făcut vreo concesie autentică, iar acum revine în Marea Neagră, după toate eforturile Kievului de a o forța să plece. Trimisul special american Steve Witkoff dezvăluia săptămâna trecută pretenția lui Putin cum că s-ar fi rugat pentru însănătoșirea lui Trump după tentativa de asasinat. A fost probabil unul dintre rarele momente de sinceritate ale conducătorului rus: la acele rugăciuni i s-a și răspuns deja.

Sursa: Rador Radio România