Birocrațiile în război

Xi Jinping, Vladimir Putin, Donald Trump. Sub forma unor președinți atotputernici, China, Rusia și acum și Statele Unite au contribuit la revenirea fulminantă a unei idei vechi, aceea potrivit căreia un factor determinant în cursul evenimentelor istorice este personalitatea liderilor politici. „Există un nou șerif în oraș”, a declarat vicepreședintele american JD Vance în discursul care a șocat Europa vinerea trecută la München.

Donald Trump nu și-a ascuns niciodată atracția față de liderii cu tendințe autoritare. În primul său mandat, el a fost mai prietenos cu liderii aflați pe această linie – Xi, Putin, Viktor Orbán din Ungaria, Recep Tayyip Erdogan din Turcia – decât cu cei din unele democrații aliate precum Angela Merkel din Germania. În memoriile sale, Merkel afirmă că prima greșeală pe care a făcut-o cu Trump a fost să creadă că are de-a face cu cineva „normal”. Frustrarea fostului cancelar a fost atât de mare, încât s-a dus să-i ceară sfatul Papei Francisc. „Înclină-te, înclină-te, înclină-te, dar ai grijă să nu te rupi”, i-ar fi răspuns Pontiful.

Prin agitarea necontenită a eșicherului politic, Trump supune mai multe instituții americane și internaționale unui test de stres, aparent fără să acorde prea multă atenție pericolului de ruptură. Ceea ce contează este să ajungi în frunte. Pentru el, a diagnosticat Merkel, „toate țările sunt în competiție, succesul uneia este eșecul alteia". Dar zguduirea fundației instituționale poate duce la decizii proaste. Aceasta este ceea ce demonstrează în noua sa carte politologul Tyler Jost, de la Universitatea Brown din SUA .

Fără a subestima rolul liderilor, Jost susține că și anturajul lor este hotărâtor. Slăbirea instituțiilor promovată de lideri centralizatori șubrezește procesul de colectare și transmitere a informațiilor, înlesnind erorile care pot duce la catastrofe. Pe scurt, informațiile proaste duc la decizii proaste. În „Birocrații în război”, Jost examinează 17 decizii din patru țări - SUA, China, India și Pakistan - pentru a arăta importanța păstrării capacității instituțiilor de a le spune adevărul liderilor, oricât ar fi de dureros.

Când apar greșeli, ca în escaladarea războiului din Vietnam determinată de președintele american de la acea vreme, Lyndon Johnson, în 1962, sau cu prilejul invadării Vietnamului de către China, ca urmare a deciziei lui Deng Xiaoping, în 1979, adesea acest lucru se petrece pentru că instituțiile erau divizate în privința comunicării și în a oferi liderilor un scenariu fidel realității. Spre deosebire de conflictele generate de erori, „războiul" dintre birocrații care dă titlul cărții este ceva esențialmente pozitiv, spune Jost: o competiție care generează transparență.

În administrația Trump și în alte guverne de dreapta precum cel al lui Javier Milei din Argentina, războiul este împotriva birocrației ca agent al „statului profund", inamicul imaginar numărul unu. Procesul amintește de lupta împotriva corupției lansată de Xi Jinping în China, care i-a scos din scenă pe principalii săi rivali politici.

În cartea sa, Jost identifică o problemă comună în alegerile greșite create de vidul instituțional, pe lângă lipsa de informații exacte: în multe cazuri, ceea ce determină deciziile este doar interesul președinților de a rămâne în funcție. Atunci când în joc este supraviețuirea politică, tendința pentru calcule greșite care se transformă în crize crește. Acolo se află pericolul.

Sursa: Rador Radio România