Există un război paralel: arabi care luptă alături de SUA și Israel împotriva Teheranului

În timp ce atenția internațională s-a concentrat pe axa Washington-Ierusalim și pe răspunsul Teheranului, Abu Dhabi pare să fi participat mult mai activ decât s-a dezvăluit până acum, scrie Il Corriere della Sera.

Emiratele, descrise deseori în trecut drept o „Sparta arabă”, au efectuat zeci de atacuri aeriene împotriva țintelor iraniene și au contribuit direct la campania militară.

Revelația confirmă o transformare strategică în curs de desfășurare de ani de zile în Golf. Emiratele - ale căror principale centre sunt capitala politică și petrolieră, Abu Dhabi, și metropola de afaceri non-energetice Dubai (finanțe, transporturi, imobiliare) - nu se mai comportă ca o mică monarhie comercială interesată în primul rând de afaceri și stabilitatea regională. Ele aspiră să fie o putere regională capabilă să-și apere interesele cu toate instrumentele disponibile, forța militară jucând un rol decisiv.

Atacurile EAU au fost în coordonare cu Statele Unite și Israelul, care au furnizat sprijin operațional și de informații. Printre ținte s-au numărat infrastructura militară și energetică iraniană, inclusiv instalațiile de-a lungul Strâmtorii Ormuz.

Unele bombardamente au fost motivate de un răspuns direct la atacurile Iranului asupra infrastructurii energetice a emiratelor. Ofensiva împotriva complexelor petrochimice iraniene a stârnit îngrijorări internaționale cu privire la riscul de a destabiliza în continuare piețele energetice. La un moment dat, americanii înșiși au făcut presiuni asupra israelienilor pentru a opri atacurile împotriva anumitor instalații. Însă emirienii au scăpat atenției și, în general, s-au ascuns în spatele rațiunii autoapărării pentru a-și justifica ofensivele armate.

Un aspect colateral al acestei povești se referă la ruptura din lumea arabă sunnită. Înainte de izbucnirea războiului, multe țări din Golf declaraseră că nu vor permite utilizarea teritoriului sau spațiului lor aerian pentru operațiuni ofensive împotriva Iranului. Cu toate acestea, când Teheranul a început să atace aeroporturile, centrele populate și infrastructura energetică din regiune, unele guverne și-au schimbat poziția.

Emiratele au devenit principala țintă a represaliilor iraniene. Conform informațiilor culese de ziarul american, Teheranul a lansat împotriva teritoriului emirian mii de rachete și drone, mai mult decât orice altă țară implicată în conflict. Această presiune a întărit convingerea orașului Abu Dhabi că non-beligeranța nu mai era suficientă pentru a garanta securitatea națională.

Decizia Emiratelor nu a fost împărtășită de toți partenerii regionali. Arabia Saudită a menținut o poziție ceva mai prudentă, chiar dacă ambiguă. În faza inițială a conflictului, multe rapoarte sugerează că prințul moștenitor saudit Mohammed Bin Salman (MbS) a luat partea șoimilor, presându-l pe Trump aproape la fel de mult ca Netanyahu pentru a rezolva drastic amenințarea iraniană.

Poziția oficială a lui MbS a fost mai prudentă, inclusiv din cauza proximității Hajj-ului, pelerinajul islamic care aduce anual credincioși din întreaga lume, inclusiv zece mii de iranieni, la Mecca și Medina. Odată trecut de testul Hajj-ului, Riadul continuă să caute dezescaladarea, temându-se de consecințele economice ale unui război prelungit în Golf.

Diferențele dintre Emirate și Arabia Saudită au reaprins tensiunile existente. Cele două monarhii concurează de mult timp pentru influență politică și strategică în regiune, de la Marea Roșie la Yemen și Cornul Africii. Războiul cu Iranul a accentuat diferențele care erau deja vizibile pe numeroase probleme regionale.

Abu Dhabi a folosit instrumente suplimentare în afara celor militare. A sprijinit inițiative diplomatice internaționale mai agresive față de Teheran și a adoptat măsuri economice care au afectat interesele iraniene în Emirate. Ani de zile, Dubaiul a fost una dintre principalele supape de siguranță economice pentru Iranul supus sancțiunilor occidentale. Ca centru financiar global, paradis fiscal și centru logistic, Dubaiul (la fel ca Doha în Qatar) s-a pretat la găzduirea unor rețele de companii din umbră prin care regimul ayatollahilor a ocolit sancțiunile americane. Reducerea recentă a acestor spații a avut un impact tangibil asupra relațiilor economice dintre cele două țări.

Acuzațiile din partea Iranului nu au întârziat să apară. Teheranul a susținut mult timp că Emiratele au abandonat orice neutralitate pentru a se alinia pe deplin cu Statele Unite și Israelul. Războiul a întărit această percepție și ar putea pune în pericol pentru o lungă perioadă de timp relațiile dintre cele două părți ale Golfului.

Atitudinea Emiratelor nu a apărut din senin și peste noapte. În ultimii ani, Abu Dhabi a demonstrat o disponibilitate tot mai mare de a folosi forța pentru a urmări obiective strategice. A sprijinit facțiuni armate în Libia, a intervenit în Yemen și a încercat să-și extindă influența în Cornul Africii și de-a lungul rutelor maritime care leagă Mediterana de Oceanul Indian. În toate aceste cazuri, a demonstrat o apetență față de riscuri mult mai mare decât cea a altor state arabe.

O mentalitate de războinic „spartan”, așa cum au subliniat experții geopolitici din regiune.

Și totuși: în ce măsură poate o țară mică să susțină o confruntare prelungită cu o putere mult mai mare și mai populată precum Iranul?

Deși semnificativă din punct de vedere politic, participarea Emiratelor a rămas modestă în comparație cu imensul efort militar susținut de Statele Unite și Israel. Un răspuns la această incertitudine este consolidarea axei emiriene-israeliane. Relațiile bilaterale, născute în 2020 odată cu Acordurile Abraham, au căpătat recent o dimensiune strategică mai profundă. În timpul conflictului, cooperarea militară și de informații dintre cele două țări s-a intensificat. Israelul a contribuit direct la apărarea spațiului aerian emirian, iar dialogul dintre liderii politici și militari ai celor două guverne a devenit practic continuu. Alianța militară dintre cele două este acum o nouă realitate strategică în Golf.

Orientul Mijlociu care iese din această criză arată, așadar, diferit față de cel de acum doar câțiva ani. Vechile diviziuni dintre lumea arabă și Israel contează mai puțin decât odinioară. Mai presus de toate, confruntarea cu Iranul redefinește alianțele și ostilitățile. În acest nou scenariu, Emiratele au ales să treacă dincolo de rolul de intermediari comerciali și financiari și să fie recunoscute ca o putere regională de sine stătătoare.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA