Mândri de petrolul lor, venezuelenii consideră participația SUA la rezervele lor ca pe o predare

Această convingere și mândria unei națiuni greu încercate au fost afectate săptămâna trecută, când președinta interimară Delcy Rodríguez a fost de acord să ofere Statelor Unite controlul asupra a aproximativ o cincime din rezervele de petrol ale Venezuelei - cele mai mari din lume.

Deși acordul ar putea genera în cele din urmă miliarde de dolari pentru o industrie petrolieră și o economie distruse de ani de proastă gestionare, mulți venezueleni îl văd ca pe o predare. Unii spun că nu sunt surprinși; ei cred că obținerea controlului asupra petrolului venezuelean a fost obiectivul final atunci când președintele Donald Trump a ordonat forțelor americane să-l captureze pe președintele de atunci, Nicolás Maduro, la începutul anului, lăsând-o pe Rodríguez la conducere.

"Nu este doar îngrijorător, este scandalos, pentru că noi, ca o picătură într-un ocean, nu avem puterea de a interveni", a declarat Lisandro Castro, arhitect în Caracas. "Există o îngrijorare colectivă reală în Venezuela chiar acum cu privire la ceea ce asistăm."

Descoperirea petrolului în anii 1920 în nord-vestul Venezuelei a declanșat o industrie înfloritoare care a transformat o țară săracă și agrară într-o putere regională urbanizată.

Angajații companiilor energetice americane care lucrau în națiunea sud-americană au popularizat baseballul. Companiile au construit terenuri de baseball în zonele producătoare de petrol, stimulând acest sport în rândul venezuelenilor din clasa muncitoare, care l-au extins apoi în restul țării.

Europenii care se confruntau cu greutățile de după cel de-al Doilea Război Mondial s-au îndreptat spre Venezuela în căutarea oportunităților economice create de bogățiile petroliere. Portughezii au înființat brutării care sunt încă deschise. Italienii au proiectat clădiri care încă există.

O democrație aflată la început, Venezuela își obținea majoritatea veniturilor din exporturile de petrol, mai degrabă decât din impozitarea cetățenilor și a întreprinderilor locale, iar politicienii încercau să cumpere voința cetățenilor, a declarat Ronal Rodríguez, cercetător la Observatorul Venezuelei de la Universidad del Rosario din Columbia.

Țara a co-fondat OPEC, iar până în anii '70, când se lăuda cu cel mai mare venit pe cap de locuitor din regiune, guvernul a naționalizat industria prin crearea companiei de stat Petróleos de Venezuela S.A.

PDVSA, așa cum este cunoscută în mod obișnuit, a permis companiilor străine să opereze doar ca parteneri minoritari în societăți mixte. Veniturile sale au subvenționat gaze ieftine pentru venezueleni, burse pentru studii în străinătate, intervenții chirurgicale gratuite și multe alte beneficii.

Scăderea drastică a prețurilor petrolului la nivel global în anii 1980 a devastat economia Venezuelei, necesitând o salvare din partea Fondului Monetar Internațional. Statul a eliminat subvenții cheie, iar tulburările sociale au urmat. Un ofițer militar pe nume Hugo Chávez a încercat o lovitură de stat eșuată.

După ce a fost ales președinte în 1998, Chávez a extins serviciile sociale, inclusiv sănătatea, locuințele și educația, datorită creșterii prețurilor petrolului, care au generat venituri estimate la 981 de miliarde de dolari pentru PDVSA între 1999 și 2011. Guvernul a distribuit locuințe, frigidere și medicamente, iar multe familii au beneficiat de locuri de muncă bine plătite în sectoarele public și privat.

Încurajat de sprijinul popular, Chávez și-a întărit controlul asupra companiei naționale de petrol - în detrimentul companiilor petroliere americane, precum ExxonMobil și ConocoPhillips.

Scăderea din nou a prețului petrolului, plus corupția și proasta gestionare, au erodat  profiturile și au afectat producția, mai întâi sub Chávez, apoi sub Maduro, succesorul său ales personal.

Până în 2013, când Maduro a devenit președinte după moartea lui Chávez, țara a căzut într-o criză economică gravă. Sancțiunile impuse de SUA din cauza preocupărilor legate de democrație și drepturile omului au paralizat și mai mult industria și economia.

În loc să atragă migranți, venezuelenii au devenit migranți; tulburările economice au dus la penurii grave de alimente, printre alte privațiuni, determinând milioane de oameni să părăsească țara.

Chiar dacă piețele și magazinele sunt acum bine aprovizionate, oamenii se luptă să își permită produsele de bază din cauza inflației în creștere, notează AP.

Mulți dintre angajații din sectorul public din ziua de azi câștigă aproximativ 160 de dolari pe lună, în timp ce un angajat mediu din sectorul privat câștiga aproximativ 237 de dolari pe lună anul trecut.

Acordul petrolier stârnește scepticism în rândul venezuelenilor

Venezuelenii au sperat că capturarea lui Maduro în ianuarie va pune capăt celei de-a 27-a de ani de conducere a partidului de guvernământ. Când acest lucru nu s-a întâmplat - Trump a ales-o pe Rodríguez în locul opoziției - oamenii au fost cel puțin optimiști cu privire la potențialele îmbunătățiri economice rezultate din relaxarea sancțiunilor paralizante.

În februarie, o revizuire legislativă a deschis calea investițiilor private în industria petrolieră, pe care unii le-au văzut ca un preludiu la schimbări mai mari.

În baza acordului, SUA intră într-o societate mixtă cu North American Blue Energy Partners din Venezuela, a doua cea mai mare companie petrolieră privată care operează în țară, după Chevron.

Rodríguez a acordat societății mixte drepturi pe 100 de ani asupra a 17 câmpuri petroliere cu rezerve dovedite de 65 de miliarde de barili. Rezervele totale ale națiunii au fost estimate la aproximativ 300 de miliarde.

Deoarece infrastructura energetică a Venezuelei a fost grav degradată, vor trece ani până când noile investiții vor duce la o producție de petrol semnificativ mai mare, spun experții.

Vorbind miercuri la Caracas, secretarul american pentru Energie, Chris Wright, a declarat că misiunea lui Trump în Venezuela este de "a aduce pace, libertate, oportunități și prosperitate poporului”. Într-un discurs adresat națiunii sâmbătă, Rodríguez a apărat acordul - și a spus că își dorește ca țara sa să fie o "putere energetică”.