Rusia devine instabilă?

În ultimele săptămâni, observatorii Rusiei au fost ocupați să evalueze posibilitatea unei anumite "destabilizari" a regimului lui Putin. Zvonurile au început cu un videoclip postat de influencerul rus Viktoria Bonia, stabilită în Monaco, care l-a acuzat pe Putin că nu este la curent cu realitățile țării, și apoi cu un interviu între bloggerul pro-rus Ilia Remeslo și Xenia Sobchak.

Aceste zvonuri s-au intensificat după ce principalele agenții de sondare ruse au suspendat publicarea rapoartelor privind ratele de aprobare ale lui Putin, care scăzuseră la minimele ultimilor ani pe fondul penelor de curent pe scară largă și al unei creșteri a atacurilor cu drone ucrainene care vizau chiar și orașe rusești îndepărtate și situri cheie de infrastructură, cum ar fi terminalele maritime și stațiile regionale de control al traficului aerian.

În plus, au început să circule zvonuri nu doar despre teama lui Putin de atacurile ucrainene din timpul paradei sale de Ziua Victoriei (care în cele din urmă nu a avut loc), ci și despre teama sa de propriii oficiali, cărora acum nu numai că li se interzice să folosească telefoane mobile, ci chiar și să poarte ceasuri de mână atunci când li se permite să se întâlnească cu "Führerul".

Punctul culminant al acestor zvonuri a venit atunci când comentatorii occidentali au început să dezbată o posibilă confruntare între birocrații administrației Kremlinului și înalți oficiali din domeniul securității, sugerând că acest conflict ar putea fi la fel de intens ca în 1996, când "siloviki" au încercat să-l convingă pe președintele de atunci, Boris Elțîn, să anuleze viitoarele alegeri prezidențiale.

Săptămâna trecută, The Economist a publicat un vast articol despre faptul că Putin "pierde controlul asupra Rusiei", scris se pare de un "fost angajat anonim al Kremlinului". Este probabil să apară mai multe astfel de rapoarte în următoarele săptămâni, deoarece mulți oameni se așteaptă și anticipează căderea lui Putin. Dar în ce măsură ar trebui să le credem?

În opinia mea, în Rusia se acumulează probleme serioase: economia este oficial în recesiune, contractându-se cu 0,5% în primul trimestru; numărul de căutări legate de emigrare se ridică la nivelul vârfurilor din septembrie 2022; oamenii sunt supărați din cauza întreruperilor de internet; birocrația percepe o scădere a vitalității și a gândirii strategice a lui Putin și așa mai departe. Cu toate acestea, aș susține încă o dată că regimul rus este încă departe de faza sa terminală și că, deși dezacordurile de la vârf sunt reale, acestea sunt mai susceptibile de a duce la o recompunere și o reproiectare în cadrul elitelor decât la un colaps sistemic.

În primul rând, aș dori să subliniez că, deși Kremlinul nu a aprobat în mod explicit activitățile bloggerilor, acestea au fost permise ca parte a dezbaterii publice și, prin urmare, au fost considerate acceptabile și nepericuloase. Elita conducătoare rusă înțelege că trebuie să le permită oamenilor să vorbească despre ceea ce consideră important.

Creșterea sentimentului pro-emigrație este, de asemenea, destul de încurajatoare pentru regim, deoarece reflectă decizia oamenilor de a părăsi țara, în loc să încerce să o schimbe.Încetinirea economică pare îngrijorătoare, dar Kremlinul încă așteaptă noi venituri din petrol (nici măcar cifrele bugetare din aprilie nu au reflectat pe deplin acest aflux) și este încrezător în capacitatea poporului rus de a se adapta la dificultățile economice.

Marile companii, aparent foarte nemulțumite de presiunea crescândă - săptămâna trecută o altă "instanță" rusă a confiscat activele fostului senator și acum fost miliardar Vadim Moșkovici - păstrează un profil discret, deoarece au încetat să mai fie o forță politică semnificativă cu zeci de ani în urmă și au puține șanse să scape de sancțiunile occidentale. Prin urmare, cred că presiunea publică asupra Kremlinului rămâne departe de a fi critică.

În al doilea rând, toate informațiile privind diviziunile interne ar trebui tratate cu prudență din mai multe motive. Probabil e adevărat că există o oarecare nemulțumire între administrația Kremlinului și serviciile secrete, dar ambele sunt conștiente că fac parte din același sistem. Siloviki (poliția secretă) își doresc mai multă reglementare și represiune, în timp ce tehnocrații preferă să guverneze prin reglarea fină a sentimentului public, dar ambele se luptă să-l influențeze pe "Führer", nu să-i submineze autoritatea. Birocrația rusă, în practică, deține țara și nu are niciun interes să o împingă spre colaps.

Creșterea zvonurilor catastrofale reflectă, în opinia mea, nu atât dorința diferitelor elite de a se confrunta, cât mai degrabă o serie de mesaje adresate lui Putin, îndemnându-l să ia măsuri mai proactive, deoarece Kremlinul pare să prefere să se abțină de la luarea unor decizii importante. Desigur, mulți din conducerea țării consideră că a venit momentul să ia decizii dramatice: să pună capăt războiului, să reia dialogul cu americanii, să stimuleze economia, să evite distrugerea capacităților tehnologice ale Rusiei și așa mai departe. Dar toți se așteaptă ca aceste decizii să vină de la Putin și vor continua să o facă indiferent de ce se întâmplă cu națiunea.

În concluzie, înțeleg pe deplin cât de mult aproape toată lumea - de la soldații ucraineni de pe front la emigranții ruși anti-război care își descriu greutățile în timp ce se plimbă cu gondolele venețiene și de la birocrații de la Bruxelles care se gândesc la noi pachete de sancțiuni la companiile europene care visează să restabilească legăturile comerciale - așteaptă sosirea unei Rusii post-Putin. Dar nu aș paria că această schimbare se va întâmpla atât de curând pe cât mulți au început să creadă.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA