#IranDe ce Mahmoud Ahmadinejad mai este încă util

În prima zi a războiului din Iran vestea asasinării Conducătorului Suprem Ali Khamenei a lăsat într-un con de umbră știrea despre o lovitură în apropierea locuinței lui Mahmoud Ahmadinejad, fost președinte al Iranului în perioada 2005-2013.

Mulți dintre cei care-și mai amintesc președinția lui - marcată de negarea Holocaustului, obsesia bombei atomice și îndesarea ideologiei islamice revoluționare pe gâtul unei populații deja sătule de ea - i-au celebrat asasinarea anunțată la știri, comentează The Atlantic.

În calitate de președinte el a fost simbolul unei tulpini cu falsă față umană a fascismului teocratic. "Toți amicii mei au arme nucleare - până și Ahmadinejad”, se plângea personajul interpretat de Sacha Baron Cohen în filmul Dictatorul din 2012. "Și mai arată și ca ultimul borfaș!”

Și totuși, printre cei care i-au urmărit cariera post-prezidențială lui Ahmadinejad, lovitura în cauză e mai degrabă o enigmă. După părăsirea funcției Ahmadinejad a criticat dur guvernul iranian, drept pentru care Consiliul Gardian al Iranului l-a descalificat formal de la o nouă candidatură prezidențială. De mai bine de un deceniu el e considerat un opozant mai degrabă decât un susținător al regimului.

De ce ar vrea SUA și Israelul să-l asasineze? "În primul rând eu nu înțeleg de ce ar vrea Israelul să îl omoare”, mi-a spus Meir Javedanfar, co-autor al biografiei lui Ahmadinejad. „Poate ca răfuială? Nu are sens.

"Soluția acestei enigme ar putea consta în faptul că lucrul care a părut la prima vedere un asasinat nu a fost nicidecum așa ceva. Contrar știrii inițiale, Ahmadinejad trăiește, după cum afirmă apropiați ai lui. (Sub rezerva anonimatului, dată fiind delicatețea chestiunii.) Circumstanțele supraviețuirii lui s-ar putea dovedi relevante pe măsură ce războiul se prelungește. Oricare va fi fost intenția occidentală, apropiații lui Ahmadinejad spun că lovitura a fost de fapt o operațiune de evadare care l-a eliberat pe fostul președinte de sub controlul regimului. Ei relatează o succesiune haotică de evenimente începută înaintea războiului, care ar putea sugera că Ahmadinejad are prieteni în exterior.

Cu mult înainte de război, guvernul a detașat câțiva paznici lângă locuința lui Ahmadinejad, teoretic pentru a-i asigura protecția unui cetățean de vază, dar și pentru a-l supraveghea. Regimul n-a prea știut niciodată ce să facă cu el. Rămâne în continuare popular în țară, iar în calitate de fost președinte apropiat cândva de inițiații regimului (se zvonește că însuși noul conducător suprem, Mojtaba Khamenei, e cel care a falsificat două rânduri de alegeri pentru a-l aduce și menține la președinție pe Ahmadinejad) e periculos de bine informat despre cum funcționează statul.

Fostul ministru al apărării Hussein Dehghan îl compara în 2018 pe Ahmadinejad cu „ușa moscheii, care nu poate fi arsă sau aruncată” fără a distruge moscheea însăși. "Arestarea lui Ahmadinejad ar putea destabiliza regimul”, spune Javedanfar. "Știe o grămadă de lucruri despre el.

”Cam acum o lună, după protestele din ianuarie, libertatea de circulație i-a fost restrânsă și mai drastic, telefoanele i-au fost confiscate, iar paznicii detașați s-au înmulțit de la sub 10 la vreo 50. Paznicii sunt poziționați de fapt la câteva sute de metri de locuința propriu-zisă, aflată pe o stradă înfundată din zona Narmak, în nord-estul Teheranului. Acolo și-au înființat un punct de control de unde monitorizează și locuințele și un liceu aflate pe acea stradă.

Lovitura din 28 februarie a lovit nu locuința lui Ahmadinejad, ci acel punct de control. (După Al Jazeera, ar fi atins și liceul, unde ar fi omorât doi copii.) În haosul rezultat, evident că Ahmadinejad și familia sa au reușit să evadeze din casă și să-și piardă urma. Guvernul l-a crezut inițial mort, drept pentru care i-a și anunțat decesul pe canalele oficiale, precum și în cotidianul reformist Sharq.

Când au început să circule zvonuri că Ahmadinejad evadase, regimul a suspectat imediat că fusese sustras pentru a lua parte la un puci. Unica declarație publică a lui Ahmadinejad de atunci e un necrolog succint al fostului conducător suprem, calculat pentru a demonstra că e în viață, dar și pentru a dezminți speculațiile că s-ar fi declarat inamic al statului. Guvernul iranian nu știe unde se află el.

E posibil ca Israelul și SUA să fi dorit să-l omoare pe Ahmadinejad, dar au ratat ținta. Ar fi în același timp bizar, întrucât ar însemna că SUA și Israelul ar fi plasat aproape în capul listei de asasinate un politician care nu mai e apropiat de regim. Alternativa e ca Narmak să fi fost bombardat tocmai pentru a-l elibera pe Ahmadinejad, dar și această ipoteză naște întrebări. De ce să-l eliberezi doar pentru ca mai apoi să se dea la fund? Și de ce să-l eliberezi din capul locului, având în vedere de câtă vreme nu mai are el tangență cu puterea?

Simpatizanții lui Ahmadinejad afirmă că el se bucură de sprijin popular, iar orice guvern postbelic l-ar vrea prin preajmă pentru a răsfrânge și asupra conducerii acea susținere. Dacă actualul regim ar supraviețui, va avea nevoie de toată legitimitatea pe care o poate aduna. Dacă nu va supraviețui, atunci SUA ar putea avea nevoie de cineva cu cunoștințe intime (fie ele și perimate) despre statul iranian care să se implice în cele ce vor urma. În oricare caz, Ahmadinejad ar mai putea fi încă util.

Sursa: Rador Radio România