Cine plătește? Cheltuielile pentru apărare pe Flancul Estic

Presiunea pe care a exercitat-o în timpul primului său mandat prezidențial (2017–2021) asupra aliaților NATO pentru ca aceștia să îndeplinească - și char să depășească - pragul de 2% din PIB a reapărut, alimentată de incertitudinea crescândă cu privire la fiabilitatea pe termen lung a angajamentelor de securitate ale SUA.

Dezbaterea a fost reînviată la summitul NATO de la Haga din iunie 2025, unde aliații au convenit asupra unui obiectiv semnificativ mai ambițios: creșterea cheltuielilor legate de apărare la 5 % din PIB până în 2035. Din această sumă, 3,5 % sunt alocați capacităților militare de bază, iar încă 1,5 % sunt destinați securității și rezilienței în sens mai larg.

Acest nivel de referință mai ridicat reflectă o recunoaștere tot mai mare a faptului că mediul de securitate s-a înrăutățit fundamental, necesitând o extindere substanțială atât a amplorii, cât și a domeniului de aplicare al investițiilor.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei, alături de instabilitatea geopolitică mai largă, a scos la iveală slăbiciuni critice în arhitectura de securitate a Europei. În același timp, revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a adus o presiune reînnoită asupra aliaților pentru a crește cheltuielile de apărare, alături de incertitudinea privind angajamentul viitor al SUA față de NATO.

Ca răspuns, Uniunea Europeană își consolidează rolul în domeniul apărării în cadrul NATO, sprijinind statele membre în extinderea capacităților lor și îndreptându-se treptat către o mai mare autonomie strategică.

De-a lungul Flancului Estic al NATO, se conturează în prezent trei modele distincte de politică de apărare.

Țările deschizătoare de drumuri și cele cu cheltuieli ridicate (din 2014)

Lituania se remarcă ca fiind țara cu cele mai ambițioase cheltuieli de pe Flancul Estic al NATO, alocările planificate pentru apărare depășind 5% din PIB: un nivel excepțional de ridicat și cel mai mare din regiune. 

Proiectul de buget pentru 2026 prevede 4,79 miliarde de euro pentru apărare, adică 5,38% din PIB, ceea ce reprezintă o creștere de 43% față de anul precedent și cel mai mare buget de apărare din istoria țării. Se preconizează că această traiectorie va continua, fiind planificate 12 miliarde de euro suplimentare pentru perioada 2026-2030, menținând cheltuielile anuale în intervalul 5-6%.

Cheltuielile Lituaniei pentru apărare au crescut dramatic în ultimul deceniu, de la sub 1% din PIB înainte de 2014, la 2% până în 2018, apoi la 2,5–3% după 2022. Acest lucru reflectă trecerea de la o reacție la acțiunile Rusiei din 2014 la o strategie de apărare proactivă și maximalistă, intensificată și mai mult după invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022.

Letonia reprezintă un alt exemplu avansat de militarizare rapidă. Bugetul său de apărare a ajuns la 2,16 miliarde de euro în 2026, adică 4,91% din PIB, existând un angajament politic clar de a atinge 5% până în 2027 și de a menține acest nivel.

Această traiectorie marchează o schimbare radicală față de nivelurile de dinainte de 2014, care se situau în jur de 1% din PIB. Politica de apărare de la Riga se bazează acum pe consolidarea pe termen lung a capacităților și pe menținerea stării de pregătire.

După intervenția Rusiei din 2014 în Ucraina și intensificarea activității militare în apropierea granițelor sale, Riga a crescut rapid cheltuielile, atingând deja în 2018 pragul de referință de 2% stabilit de NATO. Invazia pe scară largă din 2022 a declanșat o nouă schimbare, obiectivele fiind ridicate mai întâi la 3%, apoi la 5% din PIB, reflectând o deteriorare rapidă a mediului de securitate.

În ultimii ani, Polonia s-a numărat printre țările din NATO cu cele mai mari cheltuieli pentru apărare. Până în 2025, a ajuns pe primul loc în acest clasament, alocând 4,48 % din PIB (37,6 miliarde de euro). Țara a atins pragul de 2 % încă din 2015, dar cheltuielile au rămas relativ stabile în anii care au urmat.

O schimbare semnificativă a survenit după invazia Rusiei în Ucraina în 2022, declanșând o creștere bruscă de peste un punct procentual între 2022 și 2023. Până în 2025, cheltuielile Poloniei pentru apărare au depășit pentru prima dată 4% din PIB.

În 2026, guvernul intenționează să aloce o sumă record de 46 de miliarde de euro pentru apărare, echivalentul a 4,81% din PIB. Această sumă este sub ținta de 5% susținută de președintele Karol Nawrocki, susținut de opoziție, și ar putea pune în pericol poziția Poloniei ca principalul cheltuitor în domeniul apărării.

Statele care accelerează după 2022

Finlanda a aderat oficial la NATO pe 4 aprilie 2023, marcând o schimbare istorică în politica sa de securitate după decenii de nealiniere militară. Aceasta urmează o logică strategică similară, deși pornind de la un nivel mai scăzut, cheltuielile pentru apărare situându-se la aproape 8 miliarde de euro în 2025 (2,5 % din PIB) și fiind prevăzute să crească la 10 miliarde de euro (3 %) până în 2029. Creșterea este determinată de proiecte majore de achiziții, precum avioanele de vânătoare F-35 și modernizarea forțelor navale, ca urmare a aderării la NATO.

Liderii politici și-au exprimat disponibilitatea de a se îndrepta către 5% până la începutul anilor 2030, în timp ce sistemul de recrutare bazat pe serviciul militar obligatoriu și forța de rezervă numeroasă a țării îi consolidează pregătirea pentru un conflict pe termen lung.

Finlanda și-a menținut capacități puternice de apărare chiar și după Războiul Rece, construite în jurul serviciului militar obligatoriu și al unui sistem de rezervă extins. În urma acțiunilor Rusiei din 2014, Finlanda și-a consolidat forțele de reacție rapidă și a investit în armament de precizie cu rază lungă de acțiune. În urma invaziei Ucrainei din 2022, Helsinki și-a sporit și mai mult gradul de pregătire pentru un conflict prelungit, mărind efectivul forțelor armate în timp de război de la 230.000 la 280.000 de soldați, cu până la un milion de rezerviști instruiți până la începutul anilor 2030.

România înregistrează o creștere constantă, dar destul de redusă. Cheltuielile pentru apărare au crescut la 2,28% din PIB în 2025 (8 miliarde de euro) și se preconizează că vor ajunge la 2,45% în 2026 (9,7 miliarde de euro), existând un angajament oficial de a atinge 5% până în 2035. Cu toate acestea, deficitul bugetar al țării, cel mai mare din UE, limitează ritmul de creștere. 

"Să vedem cum reechilibrăm economia în următorul an și jumătate, iar apoi putem discuta despre obiective. Anul 2035 este în discuție”, a declarat președintele Nicușor Dan.

Țara și-a mărit semnificativ cheltuielile pentru apărare începând din 2014, triplându-le după o perioadă de declin post-2008. Schimbarea a fost determinată în mare parte de anexarea Crimeei de către Rusia și de presiunea din partea Statelor Unite, care rămân un partener strategic cheie.

În același timp, Bucureștiul s-a concentrat pe modernizarea echipamentelor învechite, provenind în mare parte din perioada Războiului Rece, în special ca răspuns la preocupările crescânde privind securitatea în regiunea Mării Negre.

Bulgaria a depășit abia recent obiectivul NATO, ajungând la 2,06 % din PIB în 2025. O parte semnificativă a bugetului său - peste 29 % - este alocată echipamentelor majore, ceea ce indică o orientare către modernizare. Cu toate acestea, instabilitatea politică și provocările administrative complică planificarea pe termen lung și tranziția către niveluri mai ridicate de cheltuieli.

Cheltuielile Ungariei pentru apărare au scăzut de la aderarea la NATO în 1999 la sub 1% din PIB până în 2014, înainte de a crește din nou după anexarea Crimeei de către Rusia și lansarea unui program de modernizare militară în 2016. Cheltuielile au atins 2% din PIB în 2023 și s-au menținut până în 2026, în timp ce guvernul lui Viktor Orbán s-a angajat, de asemenea, să le crească la 5% până în 2035.

Ungaria a combinat consolidarea militară cu menținerea legăturilor cu Rusia, iar sectorul său de apărare a fost criticat pentru influența politică și scăderea gradului de pregătire. În urma victoriei opoziției la alegerile din 12 aprilie, se așteaptă acum ca o schimbare de guvern să remodeleze politica de apărare și politica externă a țării.

State care încă ezită să-și intensifice eforturile

Cehia a atins abia recent vechiul obiectiv al NATO, cheltuielile pentru apărare situându-se la 2,01 % din PIB în 2025 și fiind prevăzută o creștere ușoară până la 2,06 % în 2026. Cu toate acestea, traiectoria sa pe termen lung rămâne incertă. 

Prim-ministrul Andrej Babiš a pus în mod deschis sub semnul întrebării creșterile viitoare, în timp ce ministrul apărării, Jaromír Zůna, susține că țara își va respecta angajamentele, deși fără un plan clar - atrăgând critici atât din partea partenerilor interni, cât și a celor internaționali.

Aceasta reflectă o schimbare politică mai amplă. Sub guvernul prim-ministrului Petr Fiala (2021-2025), cheltuielile pentru apărare au reprezentat o prioritate, existând planuri de a ajunge la 2,2% în 2026 și la 3% până în 2030, ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina. 
De când Babiš a revenit la putere la sfârșitul anului 2025, accentul s-a mutat pe prudența fiscală, guvernul susținând că creșterile mai rapide ar putea afecta stabilitatea economică. Această abordare a fost criticată de opoziție și de președintele Petr Pavel, general de armată în rezervă și fost președinte al Comitetului Militar al NATO, ca fiind lipsită de viziune.

Slovacia adoptă, de asemenea, o abordare mai moderată. Cheltuielile pentru apărare se situează în jurul valorii de 2,04 % din PIB și, deși guvernul a susținut obiectivul de 5 %, nu a prezentat o foaie de parcurs clară. Consolidarea fiscală rămâne o prioritate, iar nivelul actual este încă considerat suficient pe termen scurt.

Politica de apărare a Slovaciei a trecut de la o subinvestiție pe termen lung (sub 1% din PIB) înainte de 2014 la o modernizare treptată după criza din Crimeea, ajungând la 2% abia sub guvernul lui Eduard Heger.

De când Robert Fico a revenit la putere în 2023, Slovacia a oprit ajutorul acordat Ucrainei și, în ciuda angajamentelor formale privind creșterea cheltuielilor, consideră 2% ca fiind un plafon realist din cauza constrângerilor fiscale.

SAFE sub presiune: cine acceptă și cine respinge finanțarea europeană 

SAFE (Security Action for Europe) este noul instrument financiar al UE conceput pentru a oferi sprijin financiar statelor membre în vederea accelerării pregătirii în domeniul apărării, permițând realizarea de investiții urgente și de anvergură în sprijinul industriei europene de apărare, cu accent pe eliminarea lacunelor critice în materie de capabilități.

SAFE va oferi până la 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi pe termen lung, la rate competitive, statelor membre care solicită sprijin financiar pentru investiții în domeniul apărării. Finanțarea va sprijini achizițiile urgente și la scară largă, ajutând industria europeană de apărare să furnizeze echipamentul necesar în momente critice.

Toate țările de pe flancul estic au solicitat finanțare prin programul SAFE, dar capacitatea lor de a absorbi și de a pune în aplicare aceste resurse variază semnificativ.

Fără drame: acolo unde SAFE funcționează fără probleme

Poziția Letoniei față de instrumentul SAFE al UE este una de susținere fermă, guvernul intenționând să îl utilizeze alături de alte instrumente de finanțare pentru a susține creșterea cheltuielilor în domeniul apărării.

Se estimează că țara va primi 971,5 milioane de euro pentru perioada 2026–2028 și încă 720 de milioane de euro în 2029, fondurile fiind alocate pentru muniție, echipamente, sisteme de armament și infrastructura de frontieră. 

Principalele provocări sunt de natură fiscală și juridică, mai degrabă decât politică, guvernul luând în considerare modificări legislative pentru a permite împrumuturi suplimentare.

Finlanda a solicitat un împrumut SAFE de un miliard de euro pentru a-și consolida capacitățile de luptă terestre, cu un accent special pe dezvoltarea tehnologiilor de drone în cooperare cu Ucraina și aliații NATO, deși detaliile rămân necunoscute. 

Urgența acestor investiții a fost evidențiată la începutul lunii aprilie, când drone ucrainene provenite din Rusia au pătruns în spațiul aerian finlandez, probabil din cauza unor interferențe electronice. Cererea a fost aprobată la nivel guvernamental, Parlamentul fiind informat în timpul pregătirilor, și se bucură de un larg consens politic.

Lituania va primi aproximativ 6,375 miliarde de euro din mecanismul SAFE - o sumă mai mare decât cele 5 miliarde de euro solicitate inițial. Finanțarea vizează echiparea completă a unei divizii naționale a forțelor terestre până în 2030, incluzând sisteme de luptă, logistică și muniție, sprijinind în același timp inițiative mai ample, precum Linia de Apărare a Țărilor Baltice, și consolidând pregătirea militară generală.

SAFE este considerat un instrument strategic pentru accelerarea dezvoltării apărării, beneficiind de un puternic sprijin politic. Oficialii descriu alocarea atât ca un sprijin financiar, cât și ca un semnal de încredere în strategia de apărare a Lituaniei, deși rămân unele provocări fiscale și administrative.

Alocarea Slovaciei depășește 2,3 miliarde de euro, sumă care va sprijini nouă proiecte de investiții. Cea mai mare parte - aproximativ 1,8 miliarde de euro - este destinată camioanelor militare de teren, cu finanțare suplimentară pentru sisteme de armament și capacități de combatere a dronelor.

Un element-cheie îl constituie un acord-cadru menit să transforme Slovacia într-un furnizor important de muniție pentru UE, cu o valoare potențială de până la 58 de miliarde de euro, deși rămân semne de întrebare cu privire la cerere, capacitatea de producție și fezabilitatea generală.

În ansamblu, SAFE nu a stârnit controverse politice majore în Slovacia și se bucură de un sprijin relativ larg atât din partea guvernului, cât și a opoziției. 

Puncte de fricțiune: unde stârnește controverse SAFE

Polonia deține o poziție unică, fiind atât inițiatorul, cât și cel mai mare beneficiar al SAFE, dezvoltat în timpul președinției sale la Consiliul UE, cu 43,7 miliarde de euro alocate. Guvernul intenționează să cheltuiască aproximativ 90% din aceste fonduri pe plan intern. Planul complet de alocare rămâne clasificat, acoperind 129 de proiecte pregătite de Statul Major General și de Agenția de Armament.

În același timp, SAFE a stârnit un conflict politic major, oponenții subliniind structura sa bazată pe împrumuturi și posibilele implicații pentru suveranitatea națională. Criticii SAFE susțin că, printr-un mecanism de condiționalitate, acesta face ca deciziile de finanțare și de apărare să depindă de instituțiile UE, în timp ce condițiile atașate finanțării pot impune orientări politice specifice, atât în ceea ce privește achizițiile militare, cât și cooperarea cu alte state.

Președintele Karol Nawrocki a exercitat dreptul de veto asupra legislației de punere în aplicare și a propus o abordare alternativă de finanțare prin intermediul Băncii Naționale a Poloniei, în timp ce guvernul încearcă să contracareze acest veto.

România a adoptat programul SAFE ca instrument-cheie pentru finanțarea amplului său proces de modernizare militară, beneficiind de împrumuturi cu dobândă redusă. Țara a obținut a doua cea mai mare alocare după Polonia, în valoare de aproape 17 miliarde de euro. 

Cea mai mare parte a finanțării - 9,53 miliarde de euro - este destinată modernizării forțelor armate, inclusiv 200 de milioane de euro pentru producția de drone în cooperare cu companii ucrainene, alături de 4,2 miliarde de euro pentru infrastructură cu dublă utilizare și 2,8 miliarde de euro pentru gestionarea crizelor și securitatea frontierelor, inclusiv 900 de milioane de euro pentru protecția civilă.

În același timp, programul a stârnit îngrijorări cu privire la transparență și costuri. Ministrul apărării, Radu Miruță, a criticat unele companii pentru umflarea prețurilor, în timp ce detalii esențiale - precum firmele participante și impactul fiscal - rămân clasificate. 

Alte critici au venit din partea companiei de stat din domeniul apărării ROMARM, care susține că reprezentanții companiilor din domeniul apărării nu au fost consultați cu privire la proiectele SAFE, precum și din partea partidului de extremă dreapta AUR, care susține că SAFE va crește datoria publică, iar de proiecte beneficiază companiile străine.

Bulgaria se numără printre primele țări ale căror proiecte au fost aprobate pentru finanțare prin programul SAFE, cu o alocare de până la 3,2 miliarde de euro. Fondurile sunt destinate nu doar stimulării cheltuielilor, ci și accelerării procesului de înlocuire a echipamentelor din perioada sovietică și îmbunătățirii interoperabilității cu forțele NATO, prin nouă proiecte prioritare care acoperă domenii precum muniția, apărarea aeriană, sistemele radar și capacitățile de rachete.

Cu toate acestea, implementarea rămâne o provocare majoră. Oficialii din domeniul apărării au avertizat cu privire la obstacolele juridice și fiscale legate de acordul de împrumut, în timp ce succesul va depinde de stabilitatea politică, de capacitatea administrativă și de participarea la timp la achizițiile comune. Drept urmare, accentul la Sofia s-a mutat de la simpla creștere a cheltuielilor la asigurarea eficienței acestora.

Cererea de împrumut SAFE a Cehiei, în valoare de 2,06 miliarde de euro, a fost aprobată mai târziu decât ale majorității statelor membre, în urma modificărilor de ultim moment aduse de noul guvern. Deși planul include în continuare investiții în tancuri Leopard 2A8, vehicule Tatra și infrastructură, se pare că o parte mai mare din finanțare a fost redirecționată către proiecte de autostrăzi, deși detaliile complete rămân neclare.

Modificările au atras critici din partea opoziției, precum și din partea reprezentanților industriei de apărare. Aceștia susțin că împrumutul este prea mic și că Cehia a ratat o oportunitate de a-și asigura o parte mai mare din finanțare pentru modernizarea militară.

Excepția: Cine încă așteaptă aprobarea

Ungaria a fost singurul stat membru UE care s-a abținut la participarea la mecanismul SAFE în mai 2025, invocând opoziția față de împrumuturile comune ale UE.

Cu toate acestea, țara a solicitat finanțarea maximă disponibilă - 16,2 miliarde de euro - susținând că programul ar consolida capacitățile de apărare și ar contribui la reducerea costurilor de împrumut, mai ales în contextul în care țara a fost exclusă de la alte fonduri UE din cauza preocupărilor legate de statul de drept.

Cererea a stârnit, de asemenea, controverse. Transparency International Ungaria a criticat restructurarea sectorului apărării, calificând-o drept opacă și motivată politic, susținând că aceasta ar putea permite actorilor legați de guvern să beneficieze de fonduri UE, și a depus o plângere la Comisia Europeană. Spre deosebire de alte țări, cererea Ungariei nu a fost încă aprobată.

După alegerile din 12 aprilie, se așteaptă o îmbunătățire a relațiilor cu UE, ceea ce ar putea deschide calea pentru aprobarea finală a cererii SAFE a Ungariei și ar marca un potențial punct de cotitură atât în politica sa de apărare, cât și în accesul la finanțarea UE.

O dublă schimbare în domeniul apărării europene

În ansamblu, datele indică o schimbare structurală clară pe Flancul Estic al NATO. Toate țările analizate au atins sau au depășit pragul de 2 % din PIB pentru cheltuielile de apărare și toate au solicitat finanțare în cadrul mecanismului SAFE - chiar dacă cu grade diferite de consens politic și de capacitate administrativă.

Această convergență reflectă o recunoaștere tot mai mare a faptului că apărarea a devenit un pilon central al politicii de stat, mai degrabă decât o preocupare secundară.

Cu toate acestea, această conștientizare nu este uniformă în ceea ce privește intensitatea sau punerea în aplicare. Țări precum statele baltice, Finlanda și Polonia tratează amenințarea rusă ca fiind imediată și existențială, ceea ce se traduce printr-o creștere rapidă și pe scară largă a cheltuielilor de apărare. 

Alte țări, printre care Cehia și Slovacia, recunosc același context strategic, dar adoptă o abordare mai prudentă și mai restrictivă din punct de vedere fiscal.

Doi factori externi par a fi decisivi. Presiunea susținută din partea Statelor Unite - în special în timpul președinției lui Donald Trump - a consolidat așteptările privind împărțirea sarcinilor, în timp ce invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia a schimbat fundamental percepția asupra amenințărilor în întreaga regiune.

NATO rămâne piatra de temelie a securității europene, dar rolul tot mai important al unor instrumente precum SAFE indică o schimbare paralelă: Uniunea Europeană acționează din ce în ce mai mult ca un pilon complementar, sprijinind statele membre în consolidarea propriilor capacități.

*

Autori: Olga Jurkowska, Aleksandra Krzysztoszek, Andris Kārkluvalks, Cătălina Mihai, Ieva Kniuštienė, Veronika Munk, Joonas Pörsti, Ondřej Plevák, Natália Silenská, Stanimir Vaglenov