Flancul Estic - divizat în privința acțiunilor lui Donald Trump în Venezuela și Groenlanda

Nouă state de pe Flancul Estic al UE (parte a proiectului Eastflank.eu) au avut dificultăți în a răspunde în mod clar, dezvăluind o profundă neliniște cu privire la direcția adoptată de Washington și implicațiile acesteia pentru NATO și securitatea regională.

Majoritatea statelor membre ale UE de-a lungul frontierei estice a Uniunii au fost, în mod tradițional, pro-americane convinse. După ce au îndurat decenii de dominație sovietică, acestea au ajuns să considere Statele Unite drept piatra de temelie a securității lor și un simbol al democrației, libertății și prosperității economice.

Al doilea mandat prezidențial al lui Donald Trump a dat o lovitură serioasă cooperării transatlantice și i-a lăsat pe atlantiștii tradiționali din Europa de Est în căutarea unei abordări adecvate. De la răpirea liderului Venezuelei și amenințările de anexare a Groenlandei până la amenințările cu un război comercial împotriva UE și nu numai, acest articol examinează modul în care al doilea mandat al lui Trump a remodelat politica și percepția asupra SUA în cele nouă țări din Flancul Estic: Finlanda, Lituania, Letonia, Slovacia, Republica Cehă, Polonia, Ungaria, România și Bulgaria.

Atacul surprinzător asupra Venezuelei

La începutul anului 2026, Statele Unite au lansat un atac militar împotriva Venezuelei, capturându-l pe dictatorul Nicolás Maduro și pe soția sa. Operațiunea, denumită codificat „Absolute Resolve”, a lăsat aliații europeni în stare de șoc. Majoritatea au avut dificultăți în a-și exprima o poziție clară, ceea ce a fost probabil și mai evident în cazul celor nouă țări din Flancul Estic. Niciuna nu a criticat deschis acțiunea, iar reacțiile lor s-au încadrat în una dintre cele trei categorii distincte.

Condamnare formulată diplomatic: Slovacia, Letonia, Lituania, Finlanda

Mai multe țări au optat pentru critici moderate, bazate pe dreptul internațional. Prim-ministrul Slovaciei, Robert Fico, a descris atacul SUA ca o dovadă a erodării ordinii postbelice, deși tonul său s-a înmuiat în timpul întâlnirii ulterioare cu Donald Trump. 

Letonia a adoptat o abordare de „dublă condamnare”, criticând atât legitimitatea lui Maduro, cât și modul de înlăturare a acestuia, evitând în același timp atacurile directe la adresa lui Trump. Lituania a subliniat că presiunea asupra regimului ilegitim al lui Maduro trebuie aplicată cu strictețe în conformitate cu dreptul internațional, cu un consens politic larg în rândul guvernului și al opoziției. Conducerea Finlandei a emis, de asemenea, critici prudente, subliniind legalitatea, recunoscând în același timp lipsa de legitimitate a lui Maduro; unele partide de opoziție de stânga au cerut o poziție mai fermă.

Salutarea atacului: Republica Cehă, Ungaria

Guvernul ceh și o mare parte a opoziției au salutat capturarea lui Maduro, în special pentru că a dus la eliberarea unui deținut ceh, deși președintele Petr Pavel a avertizat că intervenția a contestat normele internaționale stabilite. Prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, a lăudat deschis acțiunea, catalogând-o drept o lovitură împotriva unui „narco-stat” și un semn al unei noi ordini mondiale, sugerând chiar potențiale beneficii economice prin prețuri mai mici la petrol. Ungaria a fost singurul stat membru al UE care nu a susținut un apel comun al UE la reținere. Liderul opoziției, Péter Magyar, a subliniat însă importanța evitării escaladării.

Abordare atentă sau tăcută: România, Polonia, Bulgaria

România, în mod tradițional puternic pro-americană, s-a aliniat în mare măsură poziției UE, oficialii la nivel înalt evitând declarațiile dure. Ministrul de externe a salutat cu prudență arestarea lui Maduro, subliniind în același timp importanța normelor internaționale. Bulgaria a rămas inițial tăcută, atrăgând critici din cercurile diplomatice, înainte de a se alătura poziției comune a UE; reacțiile interne au fost mixte, inclusiv laude deschise la adresa lui Trump din partea unor actori politici. Polonia a răspuns, de asemenea, rezervată, prim-ministrul Donald Tusk evitând critica directă a acțiunilor SUA, în timp ce liderii opoziției de dreapta au susținut deschis hotărârea lui Trump, provocând critici din partea ministrului de externe Radosław Sikorski.

Amenințări la adresa Groenlandei

După reținerea lui Maduro, Donald Trump a reluat ideea achiziționării Groenlandei de către Statele Unite, de data aceasta folosind o retorică percepută pe scară largă ca amenințătoare și care a stârnit îngrijorări cu privire la suveranitatea daneză și coeziunea NATO. În pofida propriilor experiențe istorice cu agresiunea teritorială, niciuna dintre cele nouă țări din Flancul Estic nu a condamnat deschis declarațiile lui Trump. Doar câteva au formulat critici prudente, în timp ce majoritatea au evitat să adopte o poziție clară.

Opoziție prudentă: Slovacia, Finlanda, Polonia

Slovacia și-a exprimat sprijinul pentru Danemarca și Groenlanda printr-o declarație discretă a ministerului de externe, dar prim-ministrul Robert Fico a evitat să abordeze direct problema cu Trump, criticând în schimb ceea ce a numit slăbiciunea UE în politica externă; opoziția a fost mai deschisă. Finlanda a menținut un ton moderat, încercând să atenueze tensiunile prin angajament diplomatic, însă episodul a influențat gândirea sa strategică, determinând o coordonare nordică mai strânsă și actualizări ale revizuirii politicii sale externe și de securitate. Polonia s-a alăturat unei declarații comune a principalelor state membre ale UE, dar a rămas în general prudentă. Prim-ministrul Donald Tusk a avertizat că orice anexare în forță ar avea consecințe dramatice, în timp ce atât președintele, cât și principalul partid de opoziție au evitat criticile directe la adresa lui Trump.

Fără critici sau poziții ambigue: Ungaria, Cehia, Bulgaria, România, Letonia, Lituania

Ungaria a tratat Groenlanda ca o chestiune bilaterală sau „internă a NATO” și a blocat un răspuns mai ferm din partea UE, guvernul refuzând să critice Washingtonul. Conducerea cehă a adoptat o abordare în așteptare, uneori făcând ecou preocupărilor SUA privind securitatea în Arctica, ceea ce a atras critici din partea opoziției. Guvernul Bulgariei a rămas strategic ambiguu, provocând acuzații interne de pasivitate. Liderii români au evitat inițial să comenteze; declarațiile ulterioare au subliniat suveranitatea și dialogul, fără a se alinia în mod clar cu Danemarca. Letonia a descris disputa ca fiind în primul rând o chestiune daneză, în timp ce Lituania a subliniat respectarea dreptului internațional și unitatea UE-NATO, evitând confruntarea directă cu Statele Unite.

Influența lui Trump II asupra relațiilor dintre SUA și Flancul Estic

În pofida perioadei imprevizibile și agitate a celui de-al doilea mandat al lui Trump, majoritatea țărilor de pe Flancul Estic încearcă să mențină legături și relații constante cu SUA. În unele cazuri, acestea s-au consolidat și mai mult de când Trump a revenit la putere. Acest lucru este valabil în special pentru cele două țări cele mai eurosceptice.

În Ungaria, relația guvernului Orbán cu SUA a depins în mare măsură de administrația aflată la putere. Administrația Biden a criticat-o în mod regulat, ceea ce a dus la tensionarea relațiilor. Orbán l-a susținut pe Trump încă de la început, iar în al doilea mandat al acestuia, guvernul ungar a considerat din nou Statele Unite ca fiind un aliat.

Retorica politică față de Statele Unite în Slovacia s-a schimbat, de asemenea, în mod dramatic. Actualul prim-ministru Fico a adoptat o retorică antiamericană și pro-rusă. Cu toate acestea, după realegerea lui Donald Trump, această retorică s-a estompat, iar Slovacia a început să aprofundeze cooperarea la mai multe niveluri. Recenta vizită a secretarului de stat american Marco Rubio la Bratislava și Budapesta subliniază această tendință.

Președintele Finlandei, Alexander Stubb, a construit, de asemenea, o relație strânsă cu Trump, evidențiată de partida de golf din martie 2025 de la Mar-a-Lago și de așa-numita „diplomație a golfului”, care ar fi putut aduce și unele beneficii temporare eforturilor de pace din Ucraina. Cu toate acestea, Helsinki subliniază că „realismul său bazat pe valori” se bazează pe cooperarea cu UE și țările nordice. În februarie, Stubb a recunoscut că politica externă a actualei administrații americane „se bazează pe o ideologie care contrazice propriile noastre valori” și subminează ordinea internațională.

Menținerea relațiilor

Republica Cehă, România, Polonia, Lituania, Letonia și Bulgaria se concentrează în mare măsură pe menținerea relațiilor cu SUA, indiferent de guvernul aflat la putere. În cazul Bulgariei, poziția față de SUA este uneori descrisă ca „ambivalență strategică”, deciziile cheie de management fiind luate de unul sau doi actori politici din culise, mai degrabă decât de instituții, și evitându-se în mod reflex orice poziție care ar putea irita Moscova sau Washingtonul.

Polonia, care are relații istorice strânse cu SUA, depune eforturi pentru a se asigura că acestea rămân solide și de încredere, chiar și în cazul unor schimbări în echilibrul puterii politice americane. Și chiar dacă Varșovia insistă ca Europa să-și asume o responsabilitate mai mare pentru securitatea sa, ea subliniază că acest efort ar trebui să fie însoțit de consolidarea alianței transatlantice cu Statele Unite, nu de subminarea acesteia.

România, în general pro-americană, continuă să se bazeze pe legătura strategică cu Washingtonul, evitând criticile directe la adresa președintelui Trump, deși, în același timp, președintele său a recunoscut că Europa trebuie să-și dezvolte industria de apărare într-un ritm accelerat. O abordare similară se aplică și Lituaniei.

Creșterea dependenței strategice față de SUA în domeniul militar și energetic

În pofida eforturilor Europei de a-și reduce dependența față de Washington, cele nouă țări din Flancul Estic al NATO au devenit din ce în ce mai dependente de Statele Unite în ultimii ani, în special în domeniul apărării și al energiei, inclusiv în ceea ce privește aprovizionarea cu GNL și cooperarea nucleară.

Unele dintre cele mai mari tranzacții cu arme care implică sisteme de armament americane și țări din Flancul Estic au fost realizate în ultimii ani. Polonia a devenit unul dintre cei mai mari cumpărători europeni de echipament militar american. Varșovia a achiziționat 32 de avioane de vânătoare F-35, 96 de elicoptere Apache, 250 de tancuri Abrams, însoțite de sisteme de apărare aeriană și artilerie.

Finlanda a achiziționat 64 de avioane de vânătoare F-35A, cea mai mare tranzacție de armament din istoria Finlandei. România se numără printre țările din zonă cu cele mai mari achiziții de sisteme de apărare americane. Bucureștiul a semnat contracte în valoare de peste 15 miliarde de dolari, inclusiv sisteme de apărare aeriană Patriot, tancuri Abrams și avioane F-35. Slovacia a achiziționat 14 avioane de vânătoare F-16 și elicoptere UH-60 Black Hawk, în timp ce Republica Cehă achiziționează 24 de avioane de vânătoare F-35, în cadrul uneia dintre cele mai mari tranzacții de apărare din istoria sa. Alte țări din regiune depind, de asemenea, în mare măsură de echipamentele militare americane.

În același timp, Gazul natural lichefiat din SUA joacă un rol crucial în eforturile UE de a elimina treptat combustibilii fosili rusești - o tendință vizibilă în special în Polonia. Compania americană Westinghouse a devenit un actor din ce în ce mai important în extinderea energiei nucleare în Europa de Est, inclusiv prin furnizarea de combustibil și prin proiectele de noi reactoare aflate în desfășurare în toate țările din cadrul Grupului de la Vișegrad.

Autori: Natália Silenská, Aneta Zachová, Andris Kārkluvalks, Justė Ancevičiūtė, Ágoston Renczes, Olga Jurkowska, Cătălina Mihai, Stanimir Vaglenov, Joonas Pörsti