chimbarea guvernului ungar deblochează sancțiunile împotriva Rusiei și a coloniștilor israelieni, reactivează fondurile pentru Ucraina și redeschide dezbaterea înU E privind utilizarea dreptului de veto și extinderea blocului comunitar.
Ani de zile, Consiliul European a funcționat după un model recurent de negocieri cu Viktor Orbán. Diplomații și oficialii descriu cum au petrecut săptămâni întregi anticipând poziția prim-ministrului maghiar pentru a putea acționa în consecință. Înainte de a discuta despre sancțiunile împotriva Rusiei, ajutorul acordat Ucrainei sau extinderea blocului comunitar, a fost evaluat costul politic al negocierilor cu Budapesta. Prin vetoul său constant asupra deciziilor strategice de politică externă, prim-ministrul maghiar ultraconservator a blocat efectiv Uniunea Europeană în chestiuni cheie, scrie El Pais.
Și Europa a sfârșit prin a se adapta șantajului constant al lui Orbán. Un boicot care astăzi, pentru prima dată în ultimii zece ani, pare să fi dispărut odată cu înfrângerea sa la urne și plecarea sa de la guvernare.
Sosirea noului prim-ministru al Ungariei, Péter Magyar, în urma victoriei partidului său, Tisza, pe 12 aprilie, a avut deja un impact asupra UE, care a întâmpinat victoria sa (și mai ales înfrângerea lui Orbán) cu euforie. Sosirea lui Magyar (din familia Partidului Popular European, așa cum a fost și predecesorul său) a redat un anumit grad de agilitate instituțiilor UE. "Atmosfera s-a schimbat în multe întâlniri; există mai multă normalitate instituțională", notează un diplomat european. În jargonul bulei de la Bruxelles, aceasta înseamnă că premierul maghiar nu mai exercită în permanență dreptul de veto.
Trebuie doar să ne uităm la cronologie. Pe 23 aprilie, încă în perioada de tranziție politică, Ungaria a ridicat blocada asupra celui mai recent pachet de sancțiuni împotriva sferei de influență a Kremlinului pentru războiul său împotriva Ucrainei - al douăzecelea de la începutul invaziei la scară largă, acum mai bine de patru ani.
În același timp, el a dat undă verde activării unei guri de oxigen financiare pentru Kiev printr-un împrumut european de 90 de miliarde de euro. Aceasta a fost o măsură cheie pentru a menține pe linia de plutire țara ocupată de Rusia, candidată la aderarea la UE, o mișcare pe care Orbán o ținuse blocată săptămâni întregi.
Liderul maghiar folosise acel împrumut ca instrument de presiune împotriva Bruxelles-ului și împotriva guvernului lui Volodimir Zelenski, precum și ca pe o demonstrație a puterii sale de a paraliza sistemul.
În plus, potrivit unor surse din UE, vor începe să fie eliberate tranșe de finanțare din Fondul European pentru Pace (EPF). Acest mecanism rambursează statelor membre ajutorul militar acordat Ucrainei; un instrument pe care Budapesta îl bloca, de asemenea.
Schimbarea guvernului din Ungaria a deblocat și dezbaterea privind extinderea spre est pentru a integra Ucraina, Moldova și țările balcanice, spun mai multe surse din UE.
Însă veteranul lider maghiar nu paraliza doar politica europeană de sprijin pentru Ucraina. Pe lângă aceste probleme, a mai existat una extrem de sensibilă, prima care a fost rezolvată cu Magyar ca prim-ministru: săptămâna trecută, la prima reuniune a Consiliului Afaceri Externe din era post-Orbán, Budapesta și-a ridicat vetoul asupra sancțiunilor împotriva coloniștilor israelieni violenți. Liderul național-populist maghiar fusese unul dintre principalii aliați din UE ai lui Vladimir Putin din Rusia, ai lui Donald Trump din Statele Unite și ai lui Benjamin Netanyahu din Israel.
"Vetoul nu va fi folosit ca instrument de presiune politică sau de șantaj în cadrul UE", a declarat noul ministru de Externe și viceprim-ministru, Anita Orbán, în fața Parlamentului ungar, unde deja flutură steagul UE. Șefa diplomației de la Budapesta nu a exclus posibilitatea ca guvernul său să respingă deciziile, dar a asigurat că nu va face acest lucru ca o formă de șantaj.
Ungaria a devenit "prea des un obstacol în calea luării deciziilor europene", a recunoscut ministrul maghiar de Externe în urmă cu câteva zile. Ea a dat deja semne clare ale unei schimbări de stil față de predecesorii săi, întâlnindu-se cu ambasadorii statelor membre ale UE și convocându-l pe reprezentantul diplomatic rus pentru a condamna atentatele Kremlinului.
"Schimbarea din Ungaria arată că Europa nu se află pe o cale inevitabilă spre autoritarism. Iar această schimbare se reflectă în echilibrul puterii de la Bruxelles", spune Piotr Burs, de la think tank-ul ECFR.
Plecarea lui Orbán a scos la iveală o altă dinamică: aceea că unele state membre se ascundeau în spatele vetoului Ungariei și îl foloseau pentru a evita exercitarea propriei influențe și pentru a-și afirma pozițiile. Această dinamică este evidentă în chestiuni precum măsurile împotriva Israelului și extinderea UE, unde Franța își face acum rezistența mai explicită. "Într-un fel, Orbán a făcut treaba murdară pentru unii", spune un diplomat.
Tranziția din Ungaria și impactul acesteia în întreaga UE se desfășoară într-un moment deosebit de sensibil în Europa, războiul Rusiei împotriva Ucrainei apropiindu-se de a cincea aniversare fără niciun semn de armistițiu. Acest lucru vine, de asemenea, într-un moment în care Europa este prinsă în mijlocul rivalității dintre SUA și China și în mijlocul unui divorț transatlantic din cauza atacurilor constante ale lui Trump la adresa blocului comunitar.
Joia trcută, într-un discurs puternic rostit la Aachen cu ocazia primirii Premiului Charlemagne, fostul președinte al Băncii Centrale Europene și fost prim-ministru italian Mario Draghi a analizat chirurgical starea actuală a UE. El a avertizat că există un risc semnificativ ca Europa să ajungă "un simplu spectator" într-o lume organizată în blocuri de putere economică și tehnologică. Ceremonia a fost marcată de solemnitate. Draghi a fost direct: "Europa devine din ce în ce mai izolată".
Odată cu plecarea politicianului naționalist-populist maghiar, în UE s-a redeschis și o dezbatere despre necesitatea unor reforme care să treacă la votul cu majoritate calificată. "Astfel încât un singur veto să nu poată bloca voința majorității statelor membre", a argumentat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în urmă cu câteva săptămâni.
Totuși, schimbarea nu este ușoară. Paradoxul este că, pentru a realiza această reformă pe toate planurile – și fără scurtături pentru cazuri specifice – este nevoie de unanimitate.
Discuțiile de la Bruxelles nu se limitează la această reformă (sau piratare ) a sistemului decizional. La Bruxelles se vorbește despre un fel de "anticorp" politic și instituțional pe care UE l-a dezvoltat după ani de blocaje ale Ungariei.
Apărări pentru a împiedica ca un singur stat membru să țină piept întregii UE, așa cum spune Ursula von der Leyen. "Mai presus de toate, am învățat că trebuie să acționăm rapid și decisiv împotriva încălcărilor statului de drept. Și nu putem permite ca situații precum cea de la Budapesta să îl deterioreze", rezumă o sursă importantă din UE. "Această lecție nu va fi uitată", afirmă ei.
Unul dintre aceste mecanisme de limitare a situației este hotărârea din 2021 a Curții de Justiție a UE privind Ungaria, care a constatat că legile sale privind imigrația au încălcat articolul 2 din tratate – statul de drept, independența sistemului judiciar și valorile fundamentale. Un altul este mecanismul de condiționalitate, consolidat în 2022, care permite înghețarea fondurilor UE atunci când sunt detectate riscuri la adresa bugetului sau a statului de drept.
Ambele măsuri au fost aplicate Ungariei, care are aproximativ 18 miliarde de euro din fondurile UE înghețate, conform estimărilor Comisiei Europene. Acești bani sunt condiționați de diverse reforme (unele legate de lupta împotriva corupției, iar altele privind legislația specifică) pe care Ungaria le negociază acum contra cronometru pentru a le recupera.
Concluzia este că, deși UE nu a reformat sistemul decizional în unanimitate, a învățat să îl facă mai flexibil. "Unanimitatea este dușmanul unui proces decizional eficient", afirmă Sophie in't Veld. "Uniunea nu poate crește și rămâne ostatică a unanimității în domenii cheie", a subliniat politiciana liberală olandeză, care a fost membru al Parlamentului European timp de mulți ani.
Adevărul este că obstrucționismul lui Orbán a dat naștere și a încurajat soluții alternative pentru avansarea în UE. O astfel de soluție este sistemul de cooperare consolidată, care permite acțiunea în echipe sau coaliții, lăsând în urmă partenerul rătăcit. Josep Borrell, fost Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, apără această idee. „A venit momentul să creăm o avangardă federală a statelor membre dispuse să avanseze. Așa am creat Schengen și moneda unică", susține politicianul spaniol, acum președinte al think tank-ului CIDOB.
"Această Uniune în cadrul Uniunii ar putea fi stabilită printr-o combinație de cooperare consolidată cu o componență omogenă, susținută de un tratat instrumental care reglementează procesul decizional și garantează responsabilitatea democratică", susține Borrell, alături de alte personalități de top, precum fostul prim-ministru italian Enrico Letta, într-un articol recent publicat în acest ziar.
Această idee este esențială pe măsură ce dezbaterea privind extinderea UE și posibila aderare a Ucrainei, Moldovei și a țărilor balcanice avansează. Extinderea blocului comunitar, absorbind mai multe țări fără reformarea sistemului decizional, avertizează Steven Blockmans de la Centrul pentru Studii de Politici Europene (CEPS), ar putea duce la o uniune mai mare, dar mai lentă, mai vulnerabilă la blocaje în politica externă.
Prin urmare, Comisia Europeană are în vedere acum introducerea unor garanții solide în procesul decizional, care ar putea fi activate împotriva țărilor candidate neconforme și a membrilor existenți. Aceste garanții ar fi mai directe, mai rapide și mai simple decât cele actuale în cazul în care există abateri de la statul de drept.
sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA

Lasă un comentariu