Ucraina se află în prima linie a marii încleștări a civilizațiilor din vremurile noastre

Bine ați venit în Ucraina, acolo unde justețea cauzei e într-atât de convingătoare, încât țara a devenit un magnet pentru aventurieri, idealiști și neastâmpărați, toți de un curaj vecin cu nebunia. Chiar și după patru ani de război de uzură, 55.000 de soldați și peste 15.000 de civili uciși, Kievul continuă să lupte. Iar voluntarii luptă alături de el.

În Piața Maidan din capitală există o mare de steaguri și fotografii ale soldaților căzuți. Printre ei sunt și numeroși străini. Există și o secțiune britanică: am numărat 13 fotografii marcate cu drapelul Regatului Unit și un nume scris pe un steag, dar cifra reală e mult mai mare. Cei mai mulți aveau 30 și ceva de ani, dar printre ei e și un băiat blond cu privire tristă, abia trecut de vârsta de 18 ani.

E dificil să descrii ororile cu care au avut ei de-a face înainte de a-și pierde viața. Tovarășul meu de călătorie era Andrew Fox, fost ofițer într-un regiment de parașutiști cu trei detașări cumplite în Afganistan la activ. În comparație cu Ucraina, mi-a spus el, Afganistanul pare acum treabă de polițist. Vorbim aici de război de tranșee de modă veche într-un ger nimicitor, contra unui inamic bestial sprijinit de artilerie, aviație și drone.

Andrew și cu mine suntem realizatorii podcast-ului „The Brink”, pentru care am înregistrat un episod la Kiev. Unul dintre invitații noștri a fost colonelul Ruslan Miroșnicenko, fondatorul Legiunii Internaționale A Doua, în care au luptat bărbați din 30 de țări.

La vremea sa, acest comandant jovial cu chip rotund, a cărui poreclă pe front era „Moș Crăciun”, a condus sute de britanici, americani, europeni, brazilieni, israelieni, georgieni, polonezi și ruși anti-Putin în cele mai sălbatice bătălii de pe lume.

Legiunea lui de voluntari străini a apărat în 2023 sub asaltul feroce al rușilor o linie lungă de un kilometru în Pădurea Serebrianski. A apărat-o un an întreg, pierzând mulți oameni, dar pricinuindu-i inamicului pierderi mult mai mari.

L-am întrebat: de ce vin atât de mulți străini să lupte cu atât de mult curaj, chiar și atunci când unii ucraineni fug de încorporare? „Suntem cu toții niște afurisiți de idealiști”, mi-a răspuns. Dar nu cumva unii dintre voluntari nu sunt decât niște visători care nu înțeleg gravitatea războiului?

Colonelul Miroșnicenko mi-a explicat că pe astfel de oameni îi refuză și-i trimite înapoi, întrucât nu dorește să fie complice la suicid. Totuși, mulți dintre voluntarii de acest fel sunt atât de doritori să aibă parte de acțiune încât merg din unitate în unitate până când găsesc un comandant dispus să-i accepte, unul mai interesat să-și completeze efectivul mai degrabă decât să-i ocrotească.

Asemenea pasiuni e în măsură să stârnească acest război. Și e de înțeles: nu e o luptă doar pentru Ucraina, ci pentru întregul Occident. Cu excepția Beijingului, care nu s-a implicat încă în război fățiș contra noastră, Kremlinul a devenit farul tuturor adepților dictaturii și sadicilor care ne-ar vrea subjugați ori morți.

Copilul degenerat al comunismului de secol 20 îl iubește pe Putin. Neo-nazistul îl iubește pe Putin. Chinezul îl iubește pe Putin. Regimul din Venezuela, sau ce va mai fi rămas din el, îl iubește pe Putin.

Nord-coreenii luptă în armata lui de „orci”. Până și sponsorii jihadismului îi sunt camarazi; în prima noastră noapte în Ucraina, din cele 297 de drone și diverse proiectile lansate asupra țării, 200 erau drone Shahed [„Martir” - n.trad.] de producție iraniană.

Filozoful naționalist rus Alexander Dughin, poreclit și „Rasputinul lui Putin”, îl laudă copios într-o carte a sa, „A patra teorie politică”, pe Osama bin Laden, etichetat acolo drept „revoluționar conservator”. Acel comandant terorist ne oferă speranța că „acele valori care au fost strânse grămadă și duse la groapa de gunoi încă se mai pot ridica”, scria entuziasmat Dughin.

E limpede: compatibilitatea dintre Kremlin și jihadism nu e doar una superficială. Tot așa cum extrema dreaptă vestică îl evocă pe Putin ca pe un dictator anti-woke, iar nu ca pe tiranul criminal care este, și Dughin proiectează în mod absurd asupra jihadismului un soi de conservatorism cultural ortodox.

Însă lucru pe care aceste categorii respingătoare îl au cu adevărat în comun este faptul că toate urăsc Occidentul liber. În ultimii ani, trei popoare s-au trezit înfruntând acest omni-inamic pe frontul civilizațiilor: iranienii, israelienii și ucrainenii. Toți sunt conștienți că luptă împreună și că luptă pentru noi.

Naivi sau nu, numeroasele sute de voluntari internaționali curajoși cunosc și ei acest adevăr în adâncul lor. Mulți au și-au și dat viața pentru el. Acum, la împlinirea a patru ani de război, restul Occidentului trebuie să ia amenințarea în serios și să le urmeze exemplul. Trebuie să ne deșteptăm și să apărăm baricada - înainte de a fi prea târziu.

Sursa: Rador Radio România