Summitul de la Beijing a servit drept un semnal de alarmă pentru acei europeni care acum un an visau la alianțe improbabile UE-China pentru a izola și pedepsi America, construind o nouă ordine internațională bazată pe o axă Bruxelles-Beijing.
Așa cum am văzut, pentru Xi Jinping există o singură superputere rivală: America, iar acesta este și criteriul după care China își măsoară competitivitatea, relatează Corriere della Sera.
Motivul pentru care Xi „îl ia în serios” pe Trump, pe care la nivel personal s-ar putea să-l disprețuiască, este că vede în spatele lui o delegație de capitaliști care reprezintă avangarda inovației tehnologice: este America care contează, indiferent de președinții vremelnici.
Ultimul discurs al lui Mario Draghi a confirmat că Europa trebuie să se trezească, în loc să se complacă în basme și iluzii precum axa cu China. Vestea bună este că antreprenorii europeni știu foarte bine acest lucru. Nu au crezut niciodată că Statele Unite ar trebui izolate și pedepsite. Dimpotrivă, companiile europene se află în fruntea efortului de... reindustrializare a Americii, investind într-o țară pe care o consideră de avangardă, așa cum face de altfel și Xi Jinping.
Această grabă paradoxală de a investi în Statele Unite coincide cu o criză a relațiilor politice dintre cele două maluri ale Atlanticului și cu o suferință existențială pentru NATO. Însă companiile europene privesc dincolo de situația geopolitică. Lucru demonstrat și de această analiză extrem de originală a lui Martin Kaspar, un manager de top din industria auto germană, care a intitulat-o în mod deliberat pozitiv: „Companiile europene câștigă cursa pentru reindustrializarea Americii”, în care vede în cheie optimistă un lucru pe care alții l-ar putea descrie trivial drept obișnuita scurgere de capital din Europa către Statele Unite: „Companiile noastre exploatează renașterea producției peste Atlantic pentru a obține avantaje strategice”. Acest lucru este fără îndoială mai adevărat pentru companiile germane - mai mari și mai capitalizate, în medie, decât cele italiene - însă analiza sa merită totuși atenție.
Trebuie menționat că managerul german acoperă o perioadă care include atât administrația Biden (generoasă în subvențiile acordate investitorilor străini), cât și cea actuală.
Renașterea industrială a Statelor Unite, scrie Kaspar, este de obicei relatată ca povestea unui triumf intern. Washingtonul redescoperă politica industrială, iar fabricile americane revin la viață. Aceasta este o narațiune utilă din punct de vedere politic și satisfăcătoare din punct de vedere emoțional, dar înșelătoare. Adevărata poveste este mai complexă.
Reindustrializarea Americii este în mare parte finanțată, construită și operată de multinaționale europene. Datele guvernului SUA arată că firmele europene reprezintă 37% din stocul de investiții directe străine din Statele Unite. O creștere bruscă de 332 de miliarde de dolari a stocului total de investiții străine a fost determinată de industria prelucrătoare europeană.
În sectorul chimic, BASF a investit miliarde în operațiunile sale americane. Fabrica BMW din Spartanburg, Carolina de Sud, este cea mai mare unitate de producție a grupului la nivel mondial. Siemens, Airbus și Stellantis își extind și ele prezența în Statele Unite.
Companiile americane rămân principala sursă de investiții în producție în țară. Însă adevărul pentru cei care vor să prezinte reindustrializarea ca o trezire specific americană este că aceasta este un fenomen impulsionat de Europa.
Criticii europeni susțin că acest aflux de capital echivalează cu o golire silențioasă a pieței interne a continentului, temându-se că Europa pierde centre de cercetare și dezvoltare, talente și atenție managerială, exact în timp ce se confruntă cu o creștere slabă, prețuri ridicate la energie și piețe de capital fragmentate.
Preocupări care pornesc totuși de la un sâmbure de adevăr. Decizia companiei BASF de a reduce unele operațiuni din Germania, investind în același timp miliarde în Statele Unite, este un exemplu excelent al modului în care costurile de producție și simplitatea reglementărilor influențează deciziile corporative.
Cu toate acestea, ideea că investițiile în străinătate generează un declin pe plan intern este mult prea sumbră. Ecosistemele productive sunt prin definiție transnaționale. „Reziliența companiilor”, conchide Kaspar, „depinde în mare măsură de diversificarea geografică. Pentru companiile europene, reindustrializarea americană reprezintă o oportunitate de arbitraj strategic. Statele Unite oferă scară largă, piețe financiare profunde și stimulente industriale generoase”.
Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA
Lasă un comentariu