Războiul din Iran, de jur împrejurul lumii

Războiul din Iran a intrat într-a șasea săptămână și încă nu știm cum sau când se va încheia. Ce știm însă e că el contează. Toate războaiele contează enorm pentru cei implicați direct în ele, dar nu toate contează pentru întreaga planetă. Războiul din Iran e relevant pe plan mondial și fiecare putere mare ori aproape mare își ajustează strategiile de politică externă în funcție de acest conflict care transformă politica globală.

China se află la mii de kilometri de Golful Persic, dar date fiind nevoia proprie de petrol din Golf și efectele războiului asupra vecinilor și partenerilor ei comerciali, conflictul se resimte puternic la Beijing. Unele efecte sunt pozitive, din perspectiva lui Xi Jinping cel puțin. China și-a reluat programul de construcție de insule artificiale în Marea Chinei de Sud aproape neobservată de Washington, concentrat acum intens pe Orientul Mijlociu. Însă China nu se bucură și de scumpirea combustibililor, iar economia ei bazată pe export va fi grav lovită de orice eventuală recesiune globală.

Ne putem aștepta la eforturi mult mai insistente ale Beijingului de a-și mări capacitatea de a-și proiecta puterea în regiunea Golfului. China a reușit deja să profite de relația ei cu Pakistanul pentru a-și spori influența diplomatică și de securitate asupra evenimentelor din Orientul Mijlociu. Acest fapt va duce cel mai probabil, printre altele, la intensificarea competiției sino-indiene în Oceanul Indian și Golf. China va încerca să obțină acces la și mai multe porturi și rute strategice. Iar Indiei îi va fi foarte dificil să-i zădărnicească aceste planuri.

Japonia a descoperit și ea că distanța geografică n-o izolează de evenimentele din Orientul Mijlociu. Concomitent, Tokyo conștientizează că nici dubiile în privința președintelui Trump n-o pot feri de necesitatea unei relații solide cu puterea americană. Eforturile Chinei de a-și mări puterea și influența în Golf și de-a lungul celor mai importante rute maritime constituie o amenințare strategică la adresa accesului Japoniei la resursele Golfului. Tokyo înțelege perfect că în absența puterii americane accesul ei la petrolul și gazele din Golf va depinde de capriciile guvernului de la Teheran, adică de ale unor fanatici religioși aliați cu Rusia și China [ambele ostile Japoniei - n.trad.]. Așteptați-vă ca Japonia să-și accelereze măsurile de reînarmare, să-și extindă parteneriatele de securitate și la statele vecine prietene și să rămână concentrată tot pe întreținerea celor mai strânse relații cu putință cu Washingtonul, fie el și impredictibil.

Din perspectiva Indiei războiul din Iran a constituit un șoc profund. Țara a suferit pagube economice grave din cauza scumpirii energiei și perturbării rutelor de transport comerciale și umane. Mai mult chiar, Pakistanul, marele rival al Indiei, a reușit să se introducă în centrul jocului diplomatic din Orientul Mijlociu, ba încă și aprofundându-și simultan relația cu China. Fiind vecin al Iranului și o țară majoritar sunnită cu legături istorice cu statele arabe din Golf, Pakistanul e bine poziționat pentru a deveni un intermediar al negocierilor de pace. Succesul Islamabadului în a i se recomanda Washingtonului drept potențial mediator i-a revigorat influența diplomatică în regiune, influență la a cărei subminare va trebui acum să trudească India.

În privința Europei, războiul din Iran se adaugă la coada listei lungi de exemple ale declinului relevanței ei în afacerile mondiale, ale dificultății de a-și menține o relație pozitivă cu America în epoca Trump, cât și ale neputinței ei de a obține armonizarea politicilor externe ale statelor europene în chestiuni importante. Țările europene nu au fost consultate în privința deciziei de declanșare a războiului, au foarte puțină influență dacă nu deloc asupra cursului războiului și e improbabil ca interesele lor să fie prioritare pentru acele părți care vor încheia într-un final conflictul. Și, poate că mai rău decât orice altceva, acest război a acționat mai degrabă în sensul dezbinării statelor europene, iar nu al solidarizării lor.

Deși Trump și războiul din Iran sunt profund nepopulare aproape oriunde în UE, Italia și Spania au luat măsuri menite a obstrucționa efortul de război american, pe când Germania și România au fost mai îndatoritoare.

În afară de beligeranții propriu-ziși, Rusia s-ar putea să aibă cel mai mult de pierdut de pe urma războiului. Penuria de combustibil i-a mărit Rusiei veniturile din petrol într-un moment crucial, iar prelungirea războiului ar însemna probabil o mai mare cerere de petrol și gaze rusești, la prețuri mai mari, pe mai multe piețe de pe glob. Dar, dincolo de acest aspect, interesele Rusiei sunt mai complexe.

Abilitatea Ucrainei de a-și exporta cu succes expertiza în materie de drone în statele arabe din Golf trebuie să fi constituit un șoc neplăcut pentru Kremlin. Ostilitatea tot mai mare dintre Iran și vecinii lui arabi îi creează noi probleme și Rusiei, care ar vrea să-și mențină relația strânsă cu Iranul, dar și să-și dezvolte cooperarea cu țări precum Emiratele Arabe Unite. Între timp ia amploare constant și riscul antagonizării administrației Trump. Poate că Moscova e în măsură să obțină o oarecare satisfacție emoțională ajutând Iranul să lovească bazele americane din Golf ca represalii la sprijinul SUA pentru Ucraina, însă prețul s-ar putea dovedi piperat.

Din perspectiva Rusiei cel mai rău deznodământ al războiului ar fi colapsul regimului iranian și sfârșitul îndelungatei izolări a Iranului de Occident. Un final care ar văduvi Moscova de un aliat și ar mai și reduce valoarea percepută a unei alianțe cu Rusia în rândul despoților de pe glob. Ar mai submina grav și obiectivul cel mai drag lui Vladimir Putin: restaurarea puterii ruse pe tot cuprinsul fostei URSS.

Reintegrarea Iranului în economia mondială ar duce la construcția multor conducte și rute terestre de transport al petrolului, gazelor și mineralelor din fostele republici sovietice din Asia Centrală fără acces la mări, spulberându-se astfel probabil orice speranță a Moscovei de a-și reimpune dominație asupra oricăreia dintre ele. Iar din perspectiva americană, amplificarea dinamismului economic în Asia Centrală concomitent cu reducerea dependenței ei de Rusia și China ar îmbunătăți considerabil șansele unei păci mondiale pe termen lung.

Războiul ne demonstrează tuturor că securitatea Golfului contează pentru întreaga lume. Dacă la finalul acestui război Iranul își va păstra capacitatea de a bloca Strâmtoarea Ormuz, fiecare țară de pe planetă va necesita binecuvântarea Teheranului pentru a putea accesa resurse vitale, energetice și nu numai. Orice ar crede cineva despre Trump și decizia lui de a iniția ostilitățile, o victorie rapidă și categorică a Americii oferă cea mai bună șansă a unui viitor pașnic în Golf și în lume, conchide Walter Russell Mead/

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA