O româncă stabilită în Marea Britanie încearcă să le arate românilor și englezilor cât de importante sunt cuvintele și, mai ales, cât de important este subiectul, cine a făcut acțiunea sau, mai precis, cine este criminalul.
Cuvântul are o putere de netăgăduit. Cu ajutorul cuvântului scriem poezii și dăm sentințe. El, cuvântul, poate răni mai tare decât o armă letală. Cuvântul nu este vorbă-n vânt. Niciodată. Iar responsabilitatea cuvântului o avem toți.
Despre responsabilitatea cuvântului vorbim astăzi cu românca Andreea Groenendijk – Deveau, stabilită în Regatul Unit și care a fost primul român absolvent al masteratului în jurnalism financiar din cadrul prestigioasei City University din Londra. Andreea este, azi, antreprenor și activist, o voce puternică în societatea civilă britanică și românească.
Folosirea construcțiilor impersonale, adică a verbelor care nu au și un subiect care face acțiunea, înseamnă lipsa asumării răspunderii asupra faptei. De mici, copiii învață să spună că "jucăria s-a stricat” nu că "am stricat jucăria”. Mai apoi, ajung să spună "a avut loc o altercație” în loc de "ne-am bătut”. Principala problemă în acest tip de limbaj este atunci când există victime. Atunci când "o femeie a fost violată”, nu "un bărbat a violat o femeie” sau "un bărbat a fost înjunghiat”, nu "X a înjunghiat un bărbat”. Atunci când agresorul nu există.
La facultatea de jurnalism, printre primele lucruri pe care le înveți sunt cele cinci întrebări obligatorii la care trebuie să răspundă o știre. "Cine?”, „Ce?”, „Unde?”, „Când?” și „De ce?”. Dar prima este, întotdeauna, "Cine?” Adică cine a făcut acțiunea. Iar în cazul unei agresiuni, acțiunea a făcut-o agresorul. În niciun caz, victima.
Despre responsabilitatea limbajului este vorba în campania "Spune Lucrurilor pe Nume”, o campanie inițiată de Andreea Groenendijk – Deveau în Marea Britanie și în România.
Citiți continuarea pe PressHub.
Lasă un comentariu